Milogul - de Nechifor Crainic

de Nechifor Crainic

Cersea la colt un slabanog
in zdrente, slut si fara dinti

negutatorul de arginti

gandi, zarindu-l pe milog:
Eu nu dau mila mea obol
acestui trantor de prisos
si-ntoarse ranjetu-i cainos
ramasului cu mana-n gol.

Trecu maestrul glorios
Al farmecului triumfal
cu spiritul in ideal
si-a zis vazand pe zdrenturos:
E-atat de slut si ma-nspaimant
eu, magul purei frumuseti!
si-ntoarse recele dispret
ramasului cu mana-n vant.

Trecu predicatorul sfant
grabindu-se catre amvon
vijelios ca un ciclon
sa se dezlantuie-n cuvant,
s-aprinda mila din altar
de soarta celui slabanog,
dar ocoli pe-acest milog
cu mana-ntinsa în zadar.

Tarziu cand noaptea cobora,
sosi o umbra ca-n icoane,
pe maini cu semne de piroane
si-o inima ce sangera.
Pe chipul ars de chin si vai
oftand il saruta fierbinte
cu vesnicie în cuvinte
tu azi vei fi cu Mine-n Rai!