Epistolă

Fraţilor,

mi-au spus ai Cloei despre voi...

            că-n grădinile iubirii

            aţi lăsat omida firii

            să vă strice trandafirii

                        din Eden;

            Că din nou la voi pe vale

            toate crengile sunt goale,

            că n-au mai rămas petale,         

                        nici polen.

Fraţilor,

mi-au spus ai Cloei despre voi...

            că fecioarele-nţelepte,

            nu mai stau cu drag s-aştepte,

            priveghind pe-a nunţii trepte,

                        ca surori;

            că mireasa de mâhnire,

            nu mai ţese in subţire,

            pentr-a-ntâmpina pe Mire

                        sus pe nori.

Fraţilor,

dar unde-i dragostea dintâi?...

            Dacă azi aveţi mânie?...

            câţiva ani şi nu o mie,

            cum veţi fi o veşnicie

                        sus pe plai?

            Dacă azi aveţi zăvoare,

            veţi avea în ceruri oare

            câte-un Rai de fiecare,

                        câte-un Rai?

Fraţilor,

să ştiţi că vremea s-a scurtat.

            Las´ să fie holda plină

            şi de spini şi de neghină!

            Grâul lângă grâu să-ţi ţină

                        spicu-n vânt.

            Cine-i spin cu flori deşarte,

            spin să fie mai departe!

            Cine-i sfânt, mai sfânt să-şi poarte

                        rodul sfânt!

                de Costache Ioanid