Fundaţia CIREŞARII

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Decontul Divin

Text: Luca 15: 11-24

Inventio:
Un fiu de păstor a ajuns beţiv, drogat, a lovit maşina tatălui, a adormit şi-a incendiat casa... Totdeauna, tatăl a plătit generos pagubele. Dar într-o zi fiul a murit. "Aş vrea să mai pot plăti, dar acum nu mai am pentru cine", a spus tatăl îndurerat.
Suntem gata să plătim preţul unui fiu căpos, rebel, a unei fiice pierdute?

Dispozitio:
Pilda fiului risipitor este cea mai frumoasă poveste care s-a scris vreodată (Ch. Dickens).
E o piesă de teatru fără cusur (Roger Bridges).

I. Avans spre decontare
- fiul obraznic şi-a cerut partea de avere; tatăl i-a dat-o fără s-o merite; nu a încercat să-l convingă, n-a ţinut cont de părerea vecinilor, a făcut cu i s-a cerut.
- fiul risipitor a plecat departe; şi-a lăsat tatăl în lacrimi, sfâşiat de durere.
- fiul nu i-a scris, nu s-a interesat de tatăl niciodată.
- Mulţi oameni aleg şi azi departarea de Tatăl. "Ne vom descurca singuri, spune generaţia protevistă "Gândeşte liber".
- Dumnezeu ne-a dat în avans 70-80 de ani. Apoi ne va aştepta restul de plată. Noi cheltuim zi de zi... Cum?

II. Cheltuielile/decontul plăcerilor
Nicolae Velimovici "Fiul risipitor a avut traista spartă. Oricât a pus în ea, tot goală a rămas!"
a) cheltuielile/plăcerile fiului au avut notă de plată singurătatea
b) cheltuielile sale au avut notă de plată viaţa la porci
c) cheltuielile risipitorului aduc totdeauna o foamete
d) de plăceri nu te tratezi decât cu pocăiţă!
- fiul şi-a venit în fire (v.17), şi-a mărturisit păcatul (v. 18), s-a smerit (v.19a), şi-a dorit să slujească (v.19b), şi s-a întors la tatăl (v.20).

III. Nota de plată - Tatăl plăteşte!
a) Dumnezeu iese cu nota de plată în mijlocul drumului
- Tatăl l-a văzut, nu fiul, tatăl a alergat, nu fiul; tatăl l-a sărutat, nu fiul;
Ilustraţie: Un preot catolic nu credea o femeie cre îi spunea că la ruăciunile ei vine Domnul Isus. "Dacă mai vine să-L întrebi ce zice de păcatele mele de azi?". Seara femeia l-a anunţat că Hristos a venit. "Şi ce-a zis?". "... nu-Şi mai aduce aminte de nici unul!".
b) Tatăl decontează cu inimă generoasă
- dovada iertării (aduceşi haina cea mai bună);
- dovada recăpătării demnităţii (puneţi inel);
- dovada libertăţii (aduceţi încălţăminte);
- dovada bucuriei (aduceţi viţelul înrăşat).

Concluzie: Fiecare păcat al nostru ne-a depărtat de Dumnezeu. Pentru fiecare păcat e o notă de plată. Dacă trage linie Dumnezeu acum, cu ce voi plăti? Dacă face decontul final ar trebui să mai aduc bani de acasă! Nota de plată e de neplătit!

Nota de plată este foarte încărcată. Este greu de plătit. Dar, Tatăl plăteşte! A plătit în locul meu la Gogota! De 2000 de ani plăteşte în fiecare zi, în fiecare oră, minut...

Isus Hristos mi-a dat un cont în avans. "Viaţa e ca o monedă: pot s-o cheltui, sau s-o păstrezi" (R. Wurmbrand). Zilnic cheltuim. Vine într-o zi decontul. Dacă nu plăteşte Tatăl, ce vei face? În iad, nota de plată va fi prea mare. În cer însă, nu vor mai fi datornici!
Nu uitaţi, decontul vieţii se plăteşte numai în viaţă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu