Suntem datori de recunoştinţă: părinţilor - căci ne-au crescut cu dragoste chiar dacă uneori le-a fost greu, soţiilor - căci după o zi de muncă ne poartă seara în rugăciune, soţilor - căci trudesc din greu să întreţină familiile, copiilor - căci ne învaţă responsabilitatea de-a fi părinţi şi dragostea manifestată de Dumnezeu Tatăl, bunicilor- căci ne-au spus poveşti biblice ce ne-au motivat să luptăm cu inerţia lumii, profesorilor - căci şi-au decrepit hainele şi au înghiţit praf de cretă ca noi să ştim carte, pastorilor şi preoţilor - căci ne arată drumul spre Rai, fraţilor din biserici, colegilor de şcoală sau muncă - fără ei n-am fi o echipă...
Suntem datori de recunoştinţă Lui Dumnezeu - căci fără El inima n-ar bate o secundă,
paşii n-ar fi în echilibru, Soarele ar uita să răsară, viaţa ar fi o întâmplare,
păcatele n-ar fi iertate, Isus Hristos n-ar fi ajuns şi la noi...
Avem "n" motive de recunoştinţă.
Vă provoc să alcătuim o listă cu cei ce merită azi mulţumiri! Apoi să-i sunăm.
Ori să le scriem. Un mail, o felicitare, un sms...
Hai să evadăm din lumea în care filosofia egoscentristă "vreau să fiu servit primul,
dar dacă nu se poate să se dea la toţi deodată!", şi să începem să fim mulţumitori.
Reţine, "thanksgivingul" trebuie să fie permanent!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu