Niciodată... - de Nicolae Geantă

Niciodată să nu te încrezi în puterea ta. Ți-o spune Samson care a ucis leii cu mâna și s-a lăsat orb de o fustă...

Niciodată să nu te încrezi în înțelepciunea ta. Ți-o spune Solomon - cel mai deștept om din lume, care a dezlegat toate integramele vieții dar i-au făcut labirint spre cer cele o mie de amoreze...

Niciodată să nu te încrezi în evlavia ta. Ți-o spune David care dupăce a scris tomuri de psalmi și rugăciuni, a scris o țidulă prin care cerea moartea unui soldat foarte devotat. Numai să-i fure nevasta...

Niciodată să nu te încrezi în banii tăi. Și nici atât în cei de la banci, ori Caritas. Ți-o spune Naaman, purtătorul de lepră. Cu banii nu vindeci nici lepra, darămite păcatul.

Niciodata să nu te încrezi în blândețea ta. Ți- o spune Moise care după ce a scos vreo două milioane de evrei din Egipt și i-a dus la Sinai, a lovit cu mânie stânca de unde-i poruncise Domnul. Prețul mâniei l-a costat Canaanul!

Niciodată să nu te însori la lumina lumânării. Și nici atât pe întuneric. Ți-o spune Iacov care a făcut nuntă cu Rahela și s-a trezit în pat cu sora ei Leea. A fost nefericit toată tinerețea...

Niciodată să nu spui niciodată. Ți-o spune Petru care s-a jurat seara că va fi alături de Hristos, și dimineața s-a lepădat de El la un foc străin. A trebuit să-i cânte cocoșul...

Niciodată să nu te faci frate cu diavolul să treci puntea. Mai bine fă-te frate cu Hristos și nu-ți va mai trebui punte! Mai mult, vei merge pe ape...

Documente de arhivă ale creştinilor după Evanghelie: revista CREŞTINUL, nr.1, 1928

Revista "Creştinul",  a doua revistă a Creştinilor după Evanghelie din România, a apărut în anul 1928 la Bucureşti sub conducerea fraţilor Florea Moisescu (redactor) şi Gheorghe Oprea Teodorescu, Publicaţia s-a difuzat 14 ani (între 1928-1941). 

Din cuprinsul primului număr puteţi citi pe coperta de mai jos.

Redau numai o ilustaţie din volumul nr. 1, anul 1

(întreaga revistă care are 24 pagini)

Hickory, oraşul unde aproape toţi locuitorii sunt evanghelici!

Hickory, Carolina de Nord - Un oraş binecuvântat

de George Danciu

Cântau, mărind şi lăudând pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac!”  Ezra 3:11

 

ORAŞUL HICKORY-NC este situat într-o zonă pitorească “Mountain View” din statul Carolina de Nord, aşezat pe o suprafaţă de 72,7 km " de dealuri atrăgătoare, cu păduri de foioase şi pin, cu întinse păşuni brăzdate de terenuri agricole – aşezământ împodobit cu oaza de apă “Lake Hickory”, creat în 1927 de oamenii destoinici ai comunităţii prospere prin ridicarea unui baraj peste râul Catawba şi însumează 169 de km de linie de coastă, fiind o excelentă sursă de apă potabilă şi de turism. 

Hickory-N.C. face parte din Catawba County şi are o populaţie estimată la 40.010 de locuitori. 

Istoria oraşului consemnează că în anul 1850, sub un uriaş copac hickory, Henry Robinson a construit o tavernă din busteni. Astfel, The city of “Hickory Tavern” a luat fiinţă în 1863, dar ulterior , în 1873, şi-a schimbat numele în “Hickory“.

 

În 1859, primul tren a operat în oraşul Hickory, iar în 1868, dr. Jeremiah Ingold, pastor de origine germană al bisericii “The German Reformed Grace Charge”, a înfiinţat prima şcoală, Free Academy. 

În 1888, Hickory a fost printre primele oraşe care a beneficiat de instalaţie electrică de iluminat, iar din 1904 de un sistem de canalizare complet. 

În 1891, “Lenoir-Rhyne University” a fost fondată de către patru pastori luterani, cu 12 studenţi în debutul vieţii universitare. 

We die little by little- by Nicolae Geantă

http://fiicaunuirege.blogspot.dk/2015/09/we-die-little-by-little-by-nicolae.html?m=1

De ce ne mor tinerii - de Sefora Geantă

Suntem greu de înţeles, mai ales când refuzăm să comunicăm. Dar şi tăcerea-i un răspuns… 

Refuzăm uneori adevărul. Din teamă că, ştiindu-l, ni se vor sfărâma şi ultimele cioburi de vise rămase prin suflet...

Nici noi nu ştim ce vrem. Ba ne îmbraţişăm cu singurătatea, ba ne lepădăm de ea. Oricum, ea ne rămâne cel mai fidel tovarăş...

Ne închidem în noi, ori ne plângem în faţa tuturor. Ne căutăm alinare în iubire, în cărţi, în somn, în filme, în săli de fitness, în alcool sau droguri, în dezmăţ, în like-uri...

Ne plictisim repede. Nu ducem treaba la bun sfârşit. Nu facem lucrurile bine sau le facem în silă.

De ce mor tinerii? Pentru că nu mai au speranţă. Care-i soluţia?

Trâmbiţaţi speranţa! Strigaţi în gura mare că există o Soluţie pentru orice problemă, un Remediu pentru fiecare boală. O Cruce care primeşte saci cu poveri şi oferă în schimb eliberare şi pace. 

-------------------------------------------------------------

  ** Pentru tot articolul faceti clcik SeforaSeah

The way how God delivers us from afflictions - by Nicolae Geantă

I like a lot the explanation given by brother Daniel Brânzai to the verse 15 from Job chapter 36: " He shall rescue the poor from their anguish; and he shall use tribulation to open their eyes". We would think that our Lord saves us through a miraculous intervention. That He takes the anguish with His hand. Or that He rescue us through death, in the "worst case". But the pastor Brânzai made me to understand that sometimes I get out of affliction through a greater affliction! He stated that someone said in his church that " Joseph was more secure in the prison of Egypt than at home among his brothers!"

Ajută-ne să te iubim - de Traian Dorz

Ajută-ne să Te iubim

cerescul nostru Tată

chiar dacă ar fi să nu primim

în veci nici o răsplată

Să credem în puterea Ta

adânc cum ni se spune

chiar dacă nu ne-ai asculta

nicicând vreo rugăciune

Să ţinem sus Cuvântul Tău

în orice grea încercare

chiar dacă ne-ar lovii cel rău

c-o ură tot mai mare

Să nu ne îndoim deloc

în nici o grea ispită

să-avem când vom iesii din foc

fiinţa srălucită

Ca astfel zilnic preaschimbati

din bine în mai bine

s-ajungem slava înfiaţi

având un chip cu tine

Rugul Aprins Toflea: Tabără de Tineret la Vlăhița cu Harold Frederick Afflu şi Nicolae Geantă

8-11 septembrie 2015

Revista Prodiaspora: Nicolae Geantă - Envy, The Thourer that breakd hearts

http://prodiaspora.de/V5/index.php/proza/964-envy-the-torturer-that-breaks-hearts

Nicolae Geantă - De ce nu botează pocăiţii copiii mici

Biserica Rugul Aprins Toflea

30 august 2015

video by ProdocensMedia

Emigranţii - de Vladimir Pustan

Spaime și trenuri… Cehii le scriu numere direct pe mână, sârbii îi lasă să treacă răzbunându-se pe Merkel, românii îi cară pe bani. Noi, din toate scoatem profit. Și din Arsenie Boca. Ne pare rău că nu-i Marea Mediterană la noi. Toți românii ar fi avut câte-o barcă. De locuit la noi în țară nu-i lăsăm, pentru că nu avem pateu de pasăre pentru toată lumea.

Nu ne trebuie emigranți uitând că în urmă cu 30 ani săream și noi garduri la Stamora, umblam târâș prin ciulinii de la Moravița, călăream butuci pe Dunăre, și forțam gardul eternei și fascinantei Ungarii. Și cât de mult ne-am fi dorit un pahar de apă în Iugoslavia…

Cine e de vină? Americanii. De 200 ani ei pregătesc masa și Europa spală blidele. Irakieni, iranieni, sirieni.

Americanii îi bombardează și îi lasă săraci după ce le iau petrolul, noi îi cazăm în gară. Ăsta este "dilul" lui Obama.

Tatăl copiilor sirieni înecați alaltăieri în Mediterană a spus că pur și simplu copiii i-au alunecat din mâini.

Așa ne alunecă Europa din mâini. Istoria nu ne lasă să uităm că Imperiul Roman s-a prăbușit din cauza imigrației masive.

Mulțumim, America! In God we trust! Ei îl numesc pe al lor Allah.

V l a d i m i r _ P u s t a n

Nicolae Geantă - În Cer se ajunge uzi (Biserica RA Toflea)

Biserica Rugul Aprins Toflea

30 august 2015

video by ProdocensMedia

Murim câte puțin - de Nicolae.Geantă

Spuneam aseară bisericii că apatia spirituală e caracterizată prin indiferență, nepăsare și stare laodiceeană, călduță. Îngemănate, împerecheate, ele au un traiect unic: moartea inimii. Nu dintr-o dată, ci încet-încet. Murim câte puțin. Murim câte puțin când ne transformăm în sclavii obișnuinței, urmând în fiecare zi aceleași traiectorii. Murim câte puțin când nu ne schimbăm existența, nu ne primenim sufletul. Când nu dorim să construim nimic nou...

Murim câte puțin în fiecare zi în care trecem pe lângă cineva căruia nu-i vorbim, deși îl cunoaștem. Și mai murim câte puțin atunci când nu iertăm... Ura e glonțul ce ucide fără greș. Mai ales pe cel ce-l slobozește! 

Murim câte puțin când evităm pasiunea. Când preferăm o slujbă de tăciune în loc ce jar. Nu doar în biserici, nu doar la amvoane, ci și la serviciu, scoală ori acasă. Fără pasiune ochii nu ne pot straluci. Iar iubirea devine sicativă.

Din pragul înserării - de Traian Dorz

Din pragul înserării privesc ʹnapoi duios,

ce scurtă mi-a fost calea umblată cu Hristos;
– aş vrea să cânt, dar astăzi îmi spune-un gând durut
ce mult puteam – şi totuşi ce multe n-am făcut!

A fost un timp la toate, dar timpul meu frumos
l-am risipit adesea cu prea puţin folos;
a fost un har oriunde, la fiecare pas,
dar preţul lui cel unic în pleavă mi-a rămas.

Cum mi-ar putea apune lumina azi de blând
de mi-aş vedea în urmă un mers mai ʹnalt având!
Cum mi-ar putea s-aştepte azi duhul de cu drag
apropierea dulce de sfântul Slavei prag!

O, drag Isuse, Tu eşti acel care-ai ’nmulţit
fărâmele de pâine şi miile-ai hrănit;
’nmulţeşte-mi şi săracul vieţii mele dar,
să nu-mi rămână jertfa şi lacrima-n zadar.

Fă-mi sufletul spre Tine de-al milei înger dus,
fă-mi îngerul iubirii însoţitorul Sus,
fă-mi îngerul blândeţii apărător divin,
căci altfel nu pot, Doamne, ʹnaintea Ta să vin.

Traian Dorz

Cum ne scapă Dumnezeu din nenorociri... - de Nicolae.Geantă

Mi-a plăcut enorm explicația fratelui Daniel Brânzai la versetul din Iov 36:5 "Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui". Noi ne-am gândi că Domnul ne scapă printr-o intervenție miraculoasă. Ia nenorocirea cu mâna. Ori ne scapă prin moarte, în cel mai "rău caz". Dar pastorul Brânzai m-a făcut să înțeleg că uneori scap din nenorocire printr-o neneorocire și mai mare! El a afirmat că cineva a spus în biserica sa că "Iosif era mai în siguranță în temniță Egiptului decât acasă între frații Săi"!

Ce adevăr, ce principiu măreț! Dumnezeu a ingăduit exilul evreilor să-i scape de idolatrie, prigoana creștină să-i scape de confort, de "ghetoizare". A îngăduit să ardă Londra în secolul XI ca s-o scape de lepră, să moară evreii la Auscwitz, să trăim sub comunism etc... Am privit în viața mea și am înțeles că Dumnezeu a îngăduit să mă crească niște părinți adoptivi (după ce m-a părăsit mama), pentru că eram mai în siguranță cu familia unui tată bețiv decât cu familia mea naturală care nu m-a dorit!

Dumnezeu ne scapă din nenorociri chiar trecându-ne prin alte nenorociri! Chiar dacă nu ne place! Înțelegeți de ce ne-a sfătuit Hristos să scoatem ochiul care ne-a bagat în păcat sau să ne amputăm mâna care fură? Să evitam iadul! Nu ar fi bine să-l evităm si fără ochi scoși ori mâini tăiate? Sau fără a trece prin vreo nenorocire?

Nicolae.Geantă