Background: studiul de față a fost postat pe acest blog în urmă cu câțiva ani. Apoi, sus-semnatul l-a postat pe www.resursecrestine.ro, dar, mai multe persoane l-au "furat" și publicat fără să ofere sursa. Prin urmare l-am șters. Azi, provocat de istoricul baptist Marius Silveșan îl repostez (fără hărți, tabele și grafice). (Nu l-am actualizat deoarece forma finală nu a fost încă publicată în reviste de specialitate).
Intensitatea Bisericii Creștine după Evanghelie din România de la începuturi până în secolul 21
The intensity of the Brethren Church in Romania at the beginning of the 21st Century
Cuvinte cheie: mişcarea fraţilor, apartenenţă religioasă, confesiune, „adunare”, recensământ
Abstract: The official dates of population counting no matter the country or the period have been the object of many critics.The Brethren Church of Romania has over 100 years of activity in the Romanian terithory. This church was founded by two Swiss misionars: Francisc Berney and Charles Aubert, on October the 1st 1899 in Bucharest. During the first years, these new churches had a rapid increase in Cisnădie, Raşnov, Sibiu, Braşov, Codlea, Ploieşti and Bârlad. After World War I, Brethern Church had the greatest development among evangelical Romanian churches. During the socialist period this confession had a slight falling of the rythm of increase and development. Starting with the nineties Brethren Church knew a new florishing period, getting to a number of 44…. in 2002. The most important percent was signaled in the North-East of the country in Botoşani, Suceava, Bacău districts, and the least important in South – East. From the ethnical point of view Romanians predominate, followed by Hungarians and Germans, while in repartition on mediums the rural predominate over the urban.
În demersul analitic pe care ni l-am propus, vom efectua un survol asupra statisticilor şi comportamentelor religioase. Dorim să focalizăm concepţiile pe ipoteze de lucru şi puncte de vedere fundamentate pe substanţă documentară, cercetată. Datele recensămintelor populaţiei, indiferent de ţară sau de perioadă, au fost obiectul multor critici şi contestări. Este deci necesar să aducem câteva precizări pentru acţiunile de acest gen desfăşurate în România. La recensămintele din anii 1948, 1956, 1966 şi 1977 autorităţile comuniste au ţinut "la sertar" rezultatele recenzării persoanelor după apartenenţa religioasă. Acest aspect a fost evaluat în anul 1930, şi reluat, sumar, în 1992 şi 2002. Important este faptul că înscrierea "apartenenţei religioase" în formularul de recensământ (în perioada postdecembristă) s-a făcut pe baza declaraţiilor proprii ale fiecărei persoane intervievate. Totuşi, majoritatea analiştilor se întreabă dacă evaluările au fost corecte şi nu cumva tratate cu superficialitate. Este destul de relevant faptul că cetăţenii de etnie rromă (ţiganii) sau creştinii de confesiune penticostală consideră rezultatele finale obţinute la recensămintele din 1992 si 2002, subevaluate şi irelevante, numărul acestora fiind, conform opiniei liderilor acestor comunităţi, mult mai mare decât înregistrările oficiale (prezentate de Institutul Naţional de Statistică).
Deoarece preocupările noastre nu vizează în mod direct apartenenţa si organizarea celorlalte confesiuni religioase existente pe teritoriul României, în demersul analitic pe care ni l-am propus vom aborda numai "dimensiunea religioasă" a Biserici Creştine după Evanghelie.
Biserica Creştină după Evanghelie este cunoscută pe mapamond sub denumirea de „Mişcarea Fraţilor” (Brethren Church), şi îşi are sorgintea la Dublin, spre sfârşitul anului 1820. În România, această mişcare a pătruns în anul 1899, când la 1 octombrie, doi misionari Francisc Berney şi Charles Aubert, au deschis prima „adunare” în Bucureşti, pe strada Teilor, nr.82, cu predici în limba franceză. Un an mai târziu, s-a deschis o nouă „adunare” pe Calea Călăraşi, nr.46, unde slujbele s-au ţinut în limba română. După plecarea lui Charles Aubert în Elveţia în anul 1902, cele două biserici s-au comasat. Noua confesiune s-a răspândit rapid, închegându-şi comunităţi germane şi române la Cisnădie, Râşnov (1902), Codlea (1905), Sibiu (1906), Ploiesti (1907) sau Bârlad (1910) cu ajutorul unor misionari germani ori români. În anul 1908 confesiunea a editat prima sa revistă, intitulată „Buna Vestire”. Deoarece a progresat considerabil, în urma presiunilor puternice, Biserica Ortodoxă a determinat autorităţile de stat să-l expulzeze pe fondatorul acestei confesiuni Francisc Berney, care s-a stabilit la Ruse de unde a sprijinit în continuare „mişcarea fraţilor” din România. Deoarece mulţi ani au funcţionat ca asociaţie, la recensământul din anul 1930 creştinii după Evanghelie nu au fost înregistraţi oficial ca şi confesiune religioasă. Totuşi în perioada interbelică aceştia au înregistrat cele mai mari creşteri, numărul bisericilor atingând procente de peste 100% în intervalul 1930-1939, rata creşterii adepţilor fiind de 8,5 %/an. După 1948, odată cu instaurarea regimului comunist la Bucureşti, procentele de creştere scad treptat, de la 3,3% în intervalul 1950-1959 la 0,6% în următorii 10 ani, şi cca 0,5-0,6 % până în anul 1989.
