Pe 8 aprilie e Ziua Internațională a Rromilor. În Europa din 9 milioane cel mai mare procent sunt mioritici. De-ai noștri. Și totuși, când e vorba despre rromi, televiziunile, și oamenii în general, prezintă numai bad-news. Numai partea goală a paharului. Numai micile găinări, interlopii sau tunurile fiscale. Infracționalitățile. Despre realizări, schimbări, proiecte îndrăznețe nu vociferează mai nimeni. Chiar n-o fi știind? Daniel Barbu spunea că în România, deși sunt peste un milion jumătate, creștinii protestanți sunt... invizibili. Adică nimeni nu ține cont de „pocăiți” când este vorba de luarea unei decizii naționale. Și are dreptate. Ei bine, pot să spun același lucru despre rromii evanghelici. Azi cca 1 din 7 rromi este creștin evanghelic. Om schimbat. Responsabil. Și totuși nebăgat în seamă. De aceea tragem un semnal de alarmă. Pozitiv evident...
Este o vreme de trezire spirituală între rromii din România.
În ultimii ani vin cu miile la Hristos. Când aud Evanghelia n-o ignoră. Nu
contestă existența lui Dumnezeu, nici moartea lui Hristos. Când se văd sub
„scanner-ul” Domnului se cutremură. Dau autoritate Scripturii, predicatorului.
Nu sunt teologi versați dar au burdufuri de lacrimi nesecate. Și cântări...
Imnurile lor au revoluționat bisericile. Și de rromi, și de români...
Îngrijorător este faptul că deși au pătruns în România pe
lângă mânăstiri (acolo unde se pretinde că se vestește Evanghelia lui Hristos),
rromii au fost timp de cinci secole departe, foarte departe de Dumnezeu!
Învățați cu viața de robie, fără drepturi, fără posesiuni, vitregiți din punct
de vedere al locuinței, alimentației și unor venituri stabile, rromii au
viețuit într-un mod aproape impropriu printre etniile europene: s-au adaptat la
toate situațiile, au învățat tehnici de supraviețuire, s-au obișnuit cu
stigmatizarea, cu marginalizarea. Iar atunci când au fost eliberați din sclavie,
deși au avut șansa integrării, a schimbării, nu au știut să profite de ocazie.
Romale aven co Del. Miniturneu evanghelistic pentru bisericile de rromi. Căci România are mulți rromi. Cei mai mulți din Europa. Și multe biserici de rromi. Tot nr. 1 în Europa. Rromi care se schimbă total doar la Cuvântul lui Dumnezeu. Dar ca să-l audă, dar ca să-l pună în aplicare, cineva trebuie să îl ducă la ei.
Așadar, împreună cu Viorel Orpișan și Orchestra EbenEzer de la Biserica de rromi din Boldești am plecat în prima călătorie misionară în zona Clujului. 25 de persoane. Pastorul Oprișan a plecat de la 9,00. Cu trei mașini. Dar circulația pe E60 în Prahova e cursă în labirint. Vinerea nu poți urca pe Valea Prahovei. Duminica nu poți coborî dinspre Brașov spre Valea Prahovei.Nu că nu poți, dar ai viață de melc. Cu toate că prăpădești un rezervor de benzină. Eu am plecat la 14,00 pe la Cheia. Drumul e mai fluent, dar plin de TIR-uri. Adică e de ocolit!
la groapa Pata Rât Cluj-Napoca
Copiii au ajuns la Cluj la ora 18,00. (Eu și cei ce au fost cu mine mult mai târziu). Am fost întâmpinați de Samuel Dorobanțu, azi clujean, ieri prahovean de-al nostru. S-au dus direct la biserica de rromi de lângă groapa Pata Rât. Cartierul e o veritabilă fabrică de microbi, cu mirosurile pestinențiale aferente. Din punct de vedere al mediului este nelocuibil! Și totuși aici se trăiește. Într-un univers al gunoaielor și sărăciei. Peste 2000 de țigani locuiesc lângă groapă, pe groapă, în groapă! În condiții nocive! „Nu vom mai vorbi niciodată că suntem săraci” au spus tinerii noștri rromi după ce au văzut Pata Râtul! „E inuman să locuiești aici!”. Așadar primim lecții și de la săracii din gunoaie: se poate și mai rău!
În 2013, Biserica Rugul Aprins din Toflea a demarat lucrările de construcţie pentru noul lăcaş de închinare. Clădirea va avea o capacitate de 3000 locuri, cea din prezent fiind neîncăpătoare pentru cei cca 3500 de tofleni întorşi la Dumnezeu. Până în prezent a fost finalizată doar temelia, care a costat în jur de 20.000 lei... Greul abia începe. Şi iarna la fel...
Sunt minunaţi tinerii din Toflea. Nu numai că au voci ce au revoluţionat muzica creştină. Despre Vasile Oprea şi Isaura Dincă deja ştiu milioane de oameni. Zaharia şi-a lansat de curând primul album. E şi solist pe lângă munca la clape (apropos, are o orgă tare rudimentară!). Din spate vine Oniţă, un tânăr student la Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi. Matematician. Unul din liderii tineri de la închinare. Compune şi versuri. Şi mai sunt... Un solist Cezar, un organist Mihai, liderul tinerilor Vasile Bulgaru. Chiar şi trei fete care vor deveni Isaure...
Din sute de băieţi şi fete tofleni unii merg la facultate. Alţii au plecat prin ţară sau străinătate. Gheorghiu e un tânăr foarte inteligent. la fel și Bulgaru. O să predice bine. Baştir predică plin de foc... Probabil 200 de persoane, tineri sau trecuţi de 25 ani, au urmat cursuri la şcoli biblice!
Toată vara grupuri de tineri au evanghelizat satul Toflea pe stradă. În 2014 vor intra în Brăhăşeşti. Satul vecin. Apoi în altul, în altul. De ceva vreme au demarat un proiect "Serbările Toflea". În fiecare sâmbătă seara. Luna viitoare urmează şi colindele...
Mi-au plăcut tinerii din Toflea pentru că m-au asaltat cu întrebările. De bun simţ. Vitale pentru viaţă. În al doilea rând citesc. John Piper, Max Lucado, John Ortberg, AW Tozer, Leo Ravenhill nu le sunt nişte străini. În al treilea rând urmăresc predici video. Chiar direct în engleză! TD Jakes, Paul Washer, Louie Gouglio, R. Bonke, le sunt familiari. Cât despre predicatorii români... Pe mulţi i-au văzut face-off.
În al patrulea rând am văzut băieţi interesaţi, care îşi luau notiţe la predici. Dar şi lăcrimau la rugăciune...
Sunt minunaţi tinerii din Toflea. Le-am spus că sunt privilegiaţi. S-a investit serios în ei. În biserica lor. Pentru asta au o responsabilitate în plus... O să mai auziţi de ei. Bulgărele abia a luat-o la vale!
Revista "Rugul Aprins" editată de Biserica omonimă din Toflea a ajuns la numărul 5. Din luna iunie toflenii au decis să scoată un devoțional lunar de rugăciune, care în afara celor 30 de motivaţii zilnice, mai conține maxime, teste de cunoștințe biblice, ştiaţi că..., explicaţii asupra unor denumiri ori peronaje biblice etc.â Printre editorialiştii care semnează în revistă: Vladimir Pustan, Florin Ianovici, Nicolae Geantă, Dorin Eşan (SUA), sau toflenii Vasile Căpitan, Călin Gheorghe, Iosup Vasile, Mihai Dumitraşcu.
621.573 rromi locuiesc în România potrivit recensământului populației din 2011. Asta înseamnă o creștere cu 16,12 % față de anul 2002, ultimul recensământ oficial.
Din totalul rromilor 71.262 sunt penticostali, 8815 baptiști, 2973 creștini după evanghelie și 871 "tudoriști" (nebotezați, cum sunt cunoscuți în popor). Adică 83.921 de țigani evanghelici. Dacă adăugăm și rromii adventiști (6793), atunci numărul țiganilor neoprotestanți, pocăiți, ajunge la 90.714. Prin urmare 14,6 % din țiganii ce locuiesc în România sunt evanghelici (decembrie 2011).
Biserica Rugul Aprins, Toflea, GL
Cele mai mari comunități de rromi evanghelici (peste 1000 enoriaşi) trăiesc la Toflea, Bărbulești, Cornetu, Râmnicelu (în mediul rural) dar și la Ploiești, Bucureşti, Sibiu, Mizil..
Etnia rromă din țara noastră a crescut per total între 2002 și 2011, de la 535.140 la 621.573 persoane, așa cum notam mai sus, peste 16 procente. Asta în ciuda tuturor migrațiilor din ultima vreme. Şi ei au plecat pe afară. Foarte, foarte mulţi. Neoficial se spune că ar fi de trei ori mai mult.
Biserica nr.2, Bărbuleşti, IL
În ceea ce privește rromii evanghelici ascensiunea lor numerică este îmbucurătoare. Mai ales pentru Hristos. Din anul 2002 numărul țiganilor pocăiți s-a dublat (de la 41.827 la 90.714) până în 2011; penticostalii au crescut de la 34.449 la 71.262 (107 %). baptiștii de la 4749 la 8815 (85,7%), creștinii după evanghelie de la 2029 la 2973 (46,5%), "tudoriștii" de la 600 la 871 (45 %).
PS: În ultimii ani am văzut ceva deosebit în bisericile rromilor din România: valizele Duhului Sfânt. Dumnezeu n-a plecat de tot în Brazilia, nici în Nigeria. A rămas şi pe la noi. E vremea de cercetare a rromilor! Am spus de câţiva ani că în România e vremea în care această etnie cunoaşte cea mai mare trezire spirituală din istoria sa. Unii nu m-au crezut, alţii m-au considerat... deplasat. Dar cifrele de mai sus adeveresc că Dumnezeu nu mi-a luat mintea! Am mai spus multor fraţi că Dumnezeu nu mi-a dat oportunitatea de a sluji în India, în Munţii Anzi sau Matto Grosso. Dar a adus India la mine. Şi la dumneavoastră... Slujiţi!
Biserica de Rromi din Boldeşti are numai 3-4 ani vechime. Construită de tineri, din scânduri şi chirpici, cu covoare de iută pe jos, canapele şi scaune de 3-4-5 feluri, o scară din fier pe care abia urci dar şi cu o curte fără gard finalizat, biserica ce până nu de mult avea o sobă care scotea fumul şi pe uşă şi pe coş, e una dintre cele mai dinamice comunităţi evanghelice prahovene: are un grup imens de copii, mulţi tineri şi cca 50 de adulţi. În câţiva ani a crescut probabil de 10 ori!
Situată într-o comunitate cu peste 250 de copii rromi, unde "iarba creşte în case cum creşte pe islaz" iar pruncii nu manâncă decât odată pe zi (seara), biserica a demarat un proiect pentru a construi o şcoală. Visul lor este ca tinerii rromi să nu mai fie paria societăţii. Deja unii dintre evanghelici sunt studenţi la medicină, absolvenţi de facultate sau viitori bursieri (de facultate). Viorel Oprişan, alias Picky, pastorul bisericii are o emisiune radio pentru rromi de peste 9 ani!
Proiectul şcolii a fost demarat împreună cu o fundaţie din Franţa, care l-a abandonat din nefericire deoarece nu tot Consiliul de Administraţie francez a vrut să sprijinească/sponsorizeze o şcoală care funcţionează pe lângă o biserică! Ridicată la roşu, dar fără acoperiş, noua şcoală a rămas fără sprijin financiar. De aceea lansăm acest viodeoclip.
Trebuie să precizăm că "şcoala" funcţionează deja în cadrul bisericii, în fiecare zi. Dimineaţa, înainte de a pleca la şcoală publică, toţi copii de rromi vin la biserică unde primesc câte un sandwich apoi sunt preluaţi de microbuz pentru a merge la cursuri, unde una dintre fetele absolvente este învăţător. După cursuri copiii vin din nou la biserică, unde sora învăţătoare şi învăţătoarea de la şcoala duminicală (care este şi un excepţional organist!) fac temele cu pruncii apoi sunt trimişi acasă! Pe lângă fetele rrome elevii mai erau îndrumaţi şi de o tânără franţuzoaică, profesoară de chimie care şi-a abandonat jobul în Hexagon ca să msioneze printre rromii din România!
Visul rromilor şi al lui Picky este să finalizeze şcoala, unde "toţi copiii din etnie îşi vor pregăti temele, vor face duş - să meargă la şcoală curaţi, şi vor mânca înainte de a ajunge acasă". Un fel de school after school. "Este singura modalitate de a scoate ţiganii din subcultura lor", zicea pastorul care vede o comunitate cu oameni de elită în următoarele două decenii: medici, avocaţi, profesori, pastori şi de ce nu... un preşedinte! "Ce, numai America să aibă un Obama?".
Unii din tinerii bisericii de rromi din Boldeşti fac parte şi din grupul coral "Qvo Vadis".
Sunt unul dintre colaboratorii acestei biserici încă din primii ei ani de existenţă. Tinerii "Raze de Lumină R Band" slujesc alături de mine în evanghelizări. Vin în misiune oridecâte ori îi chem. Învaţă bine. Unul dintre ei a luat luna trecută nota 10 la simularea pentru bacalaureat la limba română, cea mai mare notă din liceul său, şi probabil din judeţul Prahova. Fetele sunt de o modestie mai rar întâlnită! Sunt săraci, microfoanele le joacă feste întotdeauna când avem evanghelizări sau seri de tineret, nu au o sonorizare bună, nici video-retroproiector. Şi nici măcar husă la orgă. Însă Dumnezeu i-a înzestrat cu voci superbe... Dar şi cu aripi!
Nu am făcut niciodată un anunţ umanitar pe blogul meu! Pentru ei însă... Cred că e timpul să încercăm să-i ajutăm să nu mai zboare cu aripile încărcate cu plumb! Contactaţi-i /(aveţi adresele lor în videoclip) sau contactaţi-mă!
Hristos să vă fie alături pe tot drumul parcurs spre Eden!
Ieri am fost la biserica lui Picky. O adunare de rromi, creştini după Evanghelie, din Boldeşti Scăeni, judeţul Prahova. Au avut serbarea de Crăciun. 46 de copii au cântat magnific. Ei, au mai adus peste 46 de copii din lume. Mai bine zis peste vreo 60. Chan, un pastor sud-coreean a adus 100 de cadouri. Unii dintre copiii din cor au rămas fără punga din Asia. Smaritean Purse, însă le-a dat şi lor. După ce s-a terminat programul şi copiii au ieşit pe stradă, biserica a fost luată cu asalt de alţi 10-15 copii. La repetiţii însă sau la program nu călcaseră nici o secundă. Cadouri evident n-au mai fost, iar pruncii au plecat cam... bosumflaţi.
Seara, la mine la biserică m-au aşteptat 40-50 de copii rromi. La repetiţii veniseră decât vreo 15. Iar la programul de Crăciun fix 20. Cadourile primite au fost doar pentru cei 20 implicaţi. Cadourile însă, le-am înmânat azi. Când am aflat de fapt ce buluc era la biserică aseară. La premiere însă au fost prezenţi doar cei 20. Numai ei fuseseră anunţaţi. După ce unii au plecat acasă, şi copiii din ţigănie i-au văzut cu cutiile de la Smaritean Purse, au alergat înnebuniţi la adunare. Cros adevărat. Nu mai conta cine e frate, soră. Important era să ajungi primul. Când au ajuns însă, uşa bisericii se încuiase. Iar cutia de cadouri era goală. Au plecat înapoi, cu capul în pământ, ca nişte câini plouaţi.
Sincer, şi ieri şi azi mi-a fost milă de invadatorii ce nu călcaseră niciodată pragul bisericii. Ba chiar sfidaseră copiii care veneau la repetiţii. Pentru o clipă m-am gândit că aşa suntem şi noi în ochii Lui Dumnezeu. Nu ne implicăm cu nimic, apoi alergăm ca nebunii să ne dea bonificaţii.
Le-am spus copiilor că e trist ca cineva să plece acasă după ce i s-a închis uşa în nas, şi a rămas fără cadou. Dar mai trist decât atât, poate fi ziua în care Dumnezeu va trage zăvorul şi nu va mai putea intra nimeni în Cer. I-am învăţat că numai cine veghează va fi răsplătit. Că numai cine munceşte va fi premiat. Şi că dacă pentru cei de azi mai este o şansă la anul, pentru cei rămaşi în faţa uşii Cerului Lui Dumnezeu nu va mai fi nici o şansă! Iar cine e nepăsător astăzi cu Pruncul Isus, mâine va fi şi Domnul nepăsător cu el.
Străduiţi-vă fraţilor să ajungeţi la premiere! După ce se va oficia evenimentul, Dumnezeu nu va mai da nici o diplomă! Şi nici drumul în Cer!
Bărbuleştiul nu mai este de mult Vestul Sălbatic al Bărăganului. Nici Sicilia României. Şi nici locul unde TIR-urile cădeau victime cowboy-lor moderni, care jefuiau la drumul mare. Trenurile azi, au curaj să oprească în haltă, şoferii nu mai stau cu inima cât puricele la barieră.
Acum, prin satul de rromi, unde dacă intrai cu maşina aveai toate şansele să ţi se dezmembreze caroseria, unde dacă intrai cu căruţa, probabil 95% rămâneai fără cal, poţi circula liniştit. Copiii te salută, bărbaţii îţi vorbesc politicos. Nimeni nu mai agresează pe nimeni. Infractorii, au dispărut. Petrică Vasile, pastorul Biserici nr. 1 (Călători spre Cer), mi-a spus că dacă în urmă cu ceva timp, anual Bărbuleştiul avea peste 100-150 de localnici în închisoare, în 2011 erau decât vreo cinci după gratii.
Cine i-a determinat să se schimbe? Uniunea Europeană? Capitalismul? Guvernul cu programele sale de reabilitare a rromilor? Poliţia, care e azi mai vigilentă? Puşcăriile noi? Cele comuniste? Şcolile sau facultăţile? Televiziunile? Internetul? NUUUUUUUU. Ci Biblia!!! Sola Scriptura, cum zice Luther.
Bărbuleştiul e încă o confirmare a faptului că BIBLIA e sabia care taie rădăcina păcatului. Care fabrică sfinţi. E dalta care modelează stânci. Şi le transformă în îngeri. E şcoala vieţii. A vieţii de succes! Pentru că nu-i o carte oarecare, ci Cuvântul Lui Dumnezeu!
La Bărbuleşti, Dumnezeu a coborât printre oameni. Îi transformă, îi mântuieşte, îi duce spre cer. Pe toţi care cred. Căci iartă pe oricine crede. Oricând. Dar, nu şi oricum... Ci, cu pocăinţă!
