Seara, la mine la biserică m-au aşteptat 40-50 de copii rromi. La repetiţii veniseră decât vreo 15. Iar la programul de Crăciun fix 20. Cadourile primite au fost doar pentru cei 20 implicaţi. Cadourile însă, le-am înmânat azi. Când am aflat de fapt ce buluc era la biserică aseară. La premiere însă au fost prezenţi doar cei 20. Numai ei fuseseră anunţaţi. După ce unii au plecat acasă, şi copiii din ţigănie i-au văzut cu cutiile de la Smaritean Purse, au alergat înnebuniţi la adunare. Cros adevărat. Nu mai conta cine e frate, soră. Important era să ajungi primul. Când au ajuns însă, uşa bisericii se încuiase. Iar cutia de cadouri era goală. Au plecat înapoi, cu capul în pământ, ca nişte câini plouaţi.
Sincer, şi ieri şi azi mi-a fost milă de invadatorii ce nu călcaseră niciodată pragul bisericii. Ba chiar sfidaseră copiii care veneau la repetiţii. Pentru o clipă m-am gândit că aşa suntem şi noi în ochii Lui Dumnezeu. Nu ne implicăm cu nimic, apoi alergăm ca nebunii să ne dea bonificaţii.
Le-am spus copiilor că e trist ca cineva să plece acasă după ce i s-a închis uşa în nas, şi a rămas fără cadou. Dar mai trist decât atât, poate fi ziua în care Dumnezeu va trage zăvorul şi nu va mai putea intra nimeni în Cer. I-am învăţat că numai cine veghează va fi răsplătit. Că numai cine munceşte va fi premiat. Şi că dacă pentru cei de azi mai este o şansă la anul, pentru cei rămaşi în faţa uşii Cerului Lui Dumnezeu nu va mai fi nici o şansă! Iar cine e nepăsător astăzi cu Pruncul Isus, mâine va fi şi Domnul nepăsător cu el.
Străduiţi-vă fraţilor să ajungeţi la premiere! După ce se va oficia evenimentul, Dumnezeu nu va mai da nici o diplomă! Şi nici drumul în Cer!
Nicolae Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu