Romale aven co Del. Miniturneu evanghelistic pentru bisericile de rromi. Căci România are mulți rromi. Cei mai mulți din Europa. Și multe biserici de rromi. Tot nr. 1 în Europa. Rromi care se schimbă total doar la Cuvântul lui Dumnezeu. Dar ca să-l audă, dar ca să-l pună în aplicare, cineva trebuie să îl ducă la ei.
Așadar, împreună cu Viorel Orpișan și Orchestra EbenEzer de la Biserica de rromi din Boldești am plecat în prima călătorie misionară în zona Clujului. 25 de persoane. Pastorul Oprișan a plecat de la 9,00. Cu trei mașini. Dar circulația pe E60 în Prahova e cursă în labirint. Vinerea nu poți urca pe Valea Prahovei. Duminica nu poți coborî dinspre Brașov spre Valea Prahovei.Nu că nu poți, dar ai viață de melc. Cu toate că prăpădești un rezervor de benzină. Eu am plecat la 14,00 pe la Cheia. Drumul e mai fluent, dar plin de TIR-uri. Adică e de ocolit!
la groapa Pata Rât Cluj-Napoca |
Copiii au ajuns la Cluj la ora 18,00. (Eu și cei ce au fost cu mine mult mai târziu). Am fost întâmpinați de Samuel Dorobanțu, azi clujean, ieri prahovean de-al nostru. S-au dus direct la biserica de rromi de lângă groapa Pata Rât. Cartierul e o veritabilă fabrică de microbi, cu mirosurile pestinențiale aferente. Din punct de vedere al mediului este nelocuibil! Și totuși aici se trăiește. Într-un univers al gunoaielor și sărăciei. Peste 2000 de țigani locuiesc lângă groapă, pe groapă, în groapă! În condiții nocive! „Nu vom mai vorbi niciodată că suntem săraci” au spus tinerii noștri rromi după ce au văzut Pata Râtul! „E inuman să locuiești aici!”. Așadar primim lecții și de la săracii din gunoaie: se poate și mai rău!
la biserica din Pata Rât |
Nu știu de ce la marginea Clujului, al doilea cel mai important oraș din România, un model de cultură, de civilizație, de prosperitate economică, centru universitar renumit, centru evanghelic renumit (cu cca 30 de biserici de evanghelici, plus zeci de biserici reformate, catolice sau ortodoxe), pe la Pata Rât nu trece nimeni. Cred că ar trebui să mutăm sloganul de la Mărășești: „pe aici nu se trece!”. Biserica de rromi e o clădire liliputană. De vreo 20-30 mp! Dar cu boxe asurzitoare! Înăuntru nu sunt decât câteva persoane. Musafirii sunt triplu decât ei. Dar la uși, la ferestre, în stradă rromii mișună ca niște maidanezi la ușa bucătăriei! Sălbatici. Sau semi-sălbatici. Dar obligatoriu cu părul vopsit roșu, cu tatuaje, cu fuste mini, cu sticle la purtător! Săraci dar mondeni. Pentru ei Biserica nu e atractivă. Nu este normă.
Orchestra a ținut un mic recital. Gustat de public. Dar prima lecție ce-am învățat la Cluj-Napoca e că „Nicio biserică nu are putere dacă și-a pierdut mărturia”. Nici măcar într-o lume plină de nevoi. Nu știu de ce, dar așa ni s-a părut: biserica locală și-a pierdut mărturia! Altfel nu concepem cum de e goală...
Pentru Pata Rât trebuie un proiect social uriaș. 2000 de suflete pot fi transformate. Dar cine se implică? Politicienii nu vor, ONG-urile nu se înghesuie, bisericile... Săracii nu fac cinste. Dar Untold-ul sau alte proiecte drăcești fac?
Prima seară am fost cazați și ospătați de Samuel Dorobanțu. Fie la pensiune, fie la el acasă! De fapt el și soția sa Claudia au fost îngeri. Gazde îngeri care au avut grije de îngeri rromi!
A doua zi am fost câteva ore prin Parcul Sportiv Gheorghieni. Ne-am întâlnit cu Cătălin și Vero Dinu. Doi tineri de pe la noi, botezați și căsătoriți de mine. Noi toți am discutat și stat la umbră. Alții clujeni au alergat pe rupte! Era foarte cald și am transpirat toți. Diferența e că unii cu efort iar ceilalți la umbră. Ca în biserici...
la Biserica Harul Zalău |
Seara târziu am privit Clujul de la înălțime. Arată fantastic noaptea! Mai ales că nu se mai vede niciun gunoi! Apoi am adormit obosiți. Noi cei în vârstă, căci pentru tineri și adolescenți nopțile de vară sunt polare! Cu numai câteva ore...
la Biserica Agape Florești Cluj |
Tocmai asta e hiba pe care vreau să o spun tuturor celor ce fac misiune între țigani (chinezi sau africani): dacă vrei succes la rromi nu te poți duce neglijindu-le tradiția! Adică trebuie să te faci grec cu grecul, roman cu romanii, țigan cu țiganii... De aici am învățat a treia lecție „Succesul evangheliștilor e slab dacă nu ținem seama de aspectele culturale”. Înțelegeți de ce unii predicatori au succes? Sau nu au... Rețetele biblice nu sunt ca cele spitalicești: nu se pot aplica la fel tuturor!
La prânz (13,00) copiii au concertat la Wonderland. Cel mai luxos restaurant din Cluj-Napoca. Înconjurat de un complex de clădiri și terenuri cu multiple activități recreative. După mica recepție patronul a oferit tuturor un lunch! Nu știm cum îl cheamă dar Dumnezeu s-a folosit de el! Doamne, răsplătește-l pe patron și toți ai lui. A patra lecție învățată la Cluj: „Lucrurile caritabile trebuie să se facă în ascuns!”
La 14,30 am plecat spre Sibiu. La 18,30 aveam program la Biserica Filadelfia condusă de Dorin Cioabă. Pastorul Cioabă ori regele Cioabă, cum îl știu mulți. O clădire impunătoare. Dar cu oameni puțini. Frații au fost entuziasmați de orchestră. „Nu ne lăsați jumate din ei aici să vă dăm căldărari?”, a propus Cioabă. „Și dvs îi puteți avea. Dar... trebuie investit în copii. Cu multă răbdare!”Acasă, la biserică. Apoi, ceea ce faci în privat se va observa în public! Viorel Opișan a predicat despre „Pasiune pierdută” iar Nicolae Geantă a continuat cu mesajul „Suntem lumină în întuneric?”. Da, cea mai mare pierdere pentru un creștin este să își piardă pasiunea. Cine nu arde, nu aprinde pe nimeni! După predici a cântat din nou orchestra. Sibienii nu se mai îndurau să plece. Rromii fuseseră atinși. Târziu am fost serviți cu pizza. Și reinvitați la biserică, la binecuvântare, la alte evenimente... Când cineva te cheamă a doua oară înseamnă că te-a apreciat!
Am făcut o rugăciune, apoi am urcat în mașini. Se făcea întuneric în Sibiu. Dar și se risipise în inimile unor rromi. Am oprit într-o benzinărie. Obosiți. Le-am spus tinerilor ultima lecție, a cincea: Nu contează ce funcție deții în biserică sau în lume, ci contează influența!
Am condus obosiți prin noapte. Eu am ajuns acasă după 2,30. Rromi din Boldești o jumătate de oră mai târziu. Așa se întâmplă mereu: după Evanghelizare oamenii se duc acasă. Și se culcă. Evangheliștii - predicatori ori cântăreți, aleargă însă grăbiți pe drumuri lungi în plină noapte. Se ține oare cont și de aceasta?
A fost grozav turneul. Chiar dacă Anca, pianista și conducătorul orchestrei EbenEzer a făcut o criză de rinichi, a venit ambulanța după ea la biserica din Florești și i-a făcut perfuzii! Și chiar dacă, obosit mort, a doua zi Nicolae Geantă a trebuit să meargă la spital pentru... ecografie. CH Spurgeon spunea că „mai bine mori obosit decât ruginit!”.
Următorul turneu? Nu știm. Dar ce știm sigur este că în noiembrie Orchestra EEBS va concerta în SUA...
PS: Mulțumim tuturor celor implicați (Sami și Claudia, Marien Kroon și soțai, Constantin Joldes, Timotei Bodea, Dorin Cioabă). Și tuturor celor ce ne-ați susșinut în rugăiune!
PS: Mulțumim tuturor celor implicați (Sami și Claudia, Marien Kroon și soțai, Constantin Joldes, Timotei Bodea, Dorin Cioabă). Și tuturor celor ce ne-ați susșinut în rugăiune!
Nicolae.Geantă
Domnul sa va umple de dragostea Sa, iar Duhul Sau Cel Sfânt sa va unga Sufletele cu putere, bucurie, pace, si fericire în toate aspectele si activitatile în slujirea încredintata, tuturor alesilor Sai !
RăspundețiȘtergereLectii adevărate!Dumnezeu sa va binecuvânteze!:)
RăspundețiȘtergere