Gânduri din izolare: Izolarea s-a terminat, dar oare și criza?

video by Harvest Arad

19 mai 2020

Cristian Barbosu - Atenție la cei „infectați teologic”

Sfat pentru predicatorul român - Vladimir Pustan și Cristi Barbosu

video by Ben Hur

via Harvest Arad

Astăzi ne rugăm pentru Cristian Barbosu!

De ceva vreme, pastorul Cristian Barbosu, unul dintre cei mai puternici evanghelici români, trece printr-o stare incertă a sănătăţii. Liderul Harvestului din Arad, dar şi păstorul care a schimbat multe inimi în România va efectua începând de astăzi investigaţii medicale pentru tratament.
Fac apel la toţi credincioşii să înălţăm rugăciuni sfinte către Tatăl îndurărilor, ca mâna Domnului să atingă pe fratele nostru! Astăzi, şi nu numai astăzi...
 Ne vom ruga Domnului până când fratele Cristi Barbosu va fi vindecat! Amin!

Today, we pray for pastor Cristian Barbosu!

For some time now, pastor Cristian Barbosu, one of the most powerful Romanian evangelical leaders has been experiencing some health issues. The pastor of Harvest Church in Arad, and the shepherd whose Gospel message has impacted hearts across Romania, will have some medical tests performed today to ascertain his treatment options.

I appeal to all Christians- may we raise our voices in prayer to our merciful God that His healing hand may touch our brother! Today, we will pray to the Lord until brother Cristian Barbosu will be healed! Amen!

Isus întrupat şi refugiat - de Cristian Barbosu

La un moment dat, împărţind hrana printre ei, văd o păpuşă în braţele unei fetiţe de vreo patru ani. O recunosc. Era una dintre păpuşile pe care Eden, fetiţa mea de cinci ani, mi-o pusese în geantă ca să o donez unor copii de refugiaţi. Probabil că cei de la Misiunea Remar, organizaţia sub umbrela căreia noi am lucrat, distribuind haine, încălţăminte şi accesorii, au dat această păpuşă fetiţei. L-am rugat pe tatăl ei să-mi dea voie să-mi fac o fotografie cu ea, ca să i-o trimit lui Eden să se bucure şi să se poată ruga pentru fetiţă. Tatăl, surprins, a început un dialog cu mine, stâlcind cuvintele în limba engleză. Erau irakieni, evadaţi de sub teroarea ISIS, care i-a persecutat şi a ucis câţiva membri ai familiei lor. Se aflau pe drum de 16 zile, părinţii, patru copii şi bunicii. S-au mirat că suntem din România, iar când le-am spus că suntem dintr-o biserică… au amuţit. M-au întrebat: „Voi, creştinii, ne ajutaţi pe noi, musulmanii? Fraţii noş-tri musulmani ne omoară, şi voi ne ajutaţi?” Ce IMG_2023întrebare!… Acela a fost momentul în care Isus, prin noi, a început să Se întrupeze între ei. L-am simţit. De aceea, la finalul discuţiei noastre, i-am întrebat dacă îmi permit să mă rog pentru ei. Au acceptat. Ne-am aşezat în cerc, în acel cort plin de musulmani, şi am chemat prezenţa Domnului peste familia lor. Şi El a venit. De unde ştiu? După ce mi-am terminat rugăciunea, am plecat să îi ajut pe alţii, dar fetiţa lor de nouă ani, care vorbea bine engleza, a fugit după mine şi m-a tras de mânecă. Mirat, m-am întors, iar ea mi-a spus: „My father is crying!”… („Tatăl meu plânge!”…). La care am ştiut că Cel ce S-a întrupat, S-a întrupat şi pentru ei, pentru refugiaţi, pentru musulmani. Mi-a venit în minte acel verset din Ioan 13: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Atunci, am înţeles că într-adevăr, cea mai mare dintre ele este dragostea, mai mare chiar şi decât credinţa. Şi am înţeles acest lucru nu doar eu, ci toţi cei zece membri ai echipei Harvest, care au fost împreună cu mine.

      În drum spre România eram atât de marcaţi, încât fiecare dintre noi ne-am luat un angajament: să ne întoarcem la ei cât mai curând. Până la sosirea în Arad, şapte dintre membrii echipei îşi programaseră deja întoarcerea în următoarele patru zile, pe data de 26 decembrie, gândindu-se să ia cu ei şi alţi credincioşi. Am anunţat şi în biserică, astfel că în momentul de faţă avem pregătite câteva grupuri, care vor să-L ducă pe Hristos refugiaţilor musulmani. Unii ne-au întrebat: „De unde ştiţi că nu hrăniţi terorişti, oameni care ne vor răul?” Este adevărat, noi nu ştim acest lucru, dar ceea ce ştim este că fiecare va răspunde în faţa lui Dumnezeu. Ei, pentru gândurile lor, noi, pentru faptele noastre. Însă, dacă este să îl hrănesc pe vrăjmaşul meu, oare nu împlinesc prin aceasta chiar voia Domnului, care mi-a cerut să-mi iubesc vrăjmaşii, să le dau pâine, să mă îngrijesc de ei? Ce posibilitate extraordinară de a-L reprezenta pe Hristos între ei, oferind credinţa prin intermediul dragostei şi având ocazia unică de-a interacţiona cu mii de musulmani, în fiecare zi.

citeşte tot articolul pe Harvest Metanoia Arad

Acoperământul femeii - de Cristian Barbosu

Interpretarile majore ale acestui text: ce este sau ce nu este semnul?

1. Acoperământul – Prima pozitie – unii sustin ca semnul este acoperamantul. Femeia este obligata sa poarte ceva pe cap. Ce, acel ceva? Unii zic ca-i batic, altii palarie, altii sal, cordeluta, sau asa cum Menonitii sau evreii  au un mic circulet rotund din material pe crestetul capului. Sau, in Orientul Mijlociu sau in popoarele semite se poarta acel voal, ca un acoperamant  complet, uneori lung pana la pamant. Ideea acestei interpretari tine de aceasta invelitoare, care de obicei este un material pe care  femeia trebuie sa si-l puna pe cap. Unii zic si-l pune doar cand se roaga, altii spun ‘tot timpul’. Unii spun ‘doar cand se casatoreste’. Altii vin si spun “inainte de casatorie”. Ei, pe ce se bazeaza pozitia aceasta, a celor care sustin  lucrula cesta? Pe cateva versete din Vechiul Testament, care descriu acest obicei  al invelirii femeilor  in Numeri 5:18, in Geneza 24:65, dar si pe obiceiul practicat de femeile  din Orientul Mijlociu de a-si inveli capul. Acesta era semnul supunerii, zic ei, fiindca in ebraica, foarte interesant, exista o legatura foarte stransa  intre cuvantul ‘radad’ רדאד, care inseamna supunere si ‘radid’ Strong’s Hebrew: 7289. רְדִיד , care inseamna invelitoare. Provenind din radacina aceluiasi cuvant si care, fii atent, ce bine se potriveste argumentului lui Pavel.

De asemenea, si in cultura greco romana, ca vorbim de Corint, in cadrul ceremoniei de nunta, avea loc un ritual de acoperire a miresei. Observati, inainte de casatorie, femeia purta haine cu un voal, ca o gluga, lasata pe spate si anume persoana din dreapta. Din momentul casatoriei, acel voal, acea gluga, se punea pe cap. Doar, ca acea gluga sau acoperamant nu era obligatoriu peste tot, ci doar in anumite evenimente publice, reprezentand, nu autoritatea sotului, ci modestie, sfiala, stapanire si cateodata un semn ca nu-i disponibila si anume, ca-i deja maritata, ca apartine cuiva.  In alte circumstante, femeile purtau parul dezvelit sau prins cu o bendita, era parul lasat pe spate, cand n-aveai de-a face cu evenimente publice sau cand sa mergi la anumite ceremonii sau asa ceva. Asta tine de acoperamant.

2. Părul – Unii vin si spun: acoperamantul este parul. Semnul este parul. Observati, in vers. 13 & 15 din 1 Corinteni 11.

Cristi Barbosu: Toflea mă surprinde mereu

Am ramas surprins sa aflu ca peste 1000 de membri ai bisericii au reusit sa citeasca Noul Testament  in anul care a trecut, peste 500, Biblia in intregime. Si au peste 200 de tineri si chiar si varstnici, oameni care au urmat cursuri Biblice, ceea ce pentru mine e incredibil. Nu stiu, oare care alta biserica din Romania are atat interes in a-si educa Biblica omenii, in a-i litera pur si simplu pentru gloria lui Dumnezeu? Este evident ca au si ei probleme. Nu de putine ori, noi ne uitam la ei ca si cum ne-am uita la samariteni, asa cum ii privea evreii in Scripturi. Dar, adevarul este ca fiecare etnie are probleme, ca pacatul e universal. 

pentru mai mult acesaţi Rodiagnusdei 

s-ar putea să îţi placă şi http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2013/11/tinerii-din-toflea.html

Toflea: de râs sau de plâns - de Cristian Barbosu

Hai să începem cu prima întrebare. De râs? Nu. Deloc. Ce se întâmplă în biserica din Toflea e o lucrare serioasă. Doar cei care n-au fost acolo și nu-i cunosc pe credincioșii de acolo pot râde. Dar nu spre binele lor. Fiindcă Dumnezeu a făcut și face lucruri mari în Toflea. Mai mari ca în multe biserici din Romania si diaspora. Și știu că risc afirmand acest lucru, dar asta e realitatea. N-am putut să nu scriu ceva, dupa ultima mea vizită acolo (acum câteva săptămâni), fiindcă de fiecare dată când am fost pe la ei, sau am fost implicat în vreo slujire a congregației lor, am plecat încurajat, motivat, binecuvântat. Într-o localitate în care o buna parte din locuitori nu știu să scrie și să citească, să găsești o biserică preocupată, care să se ocupe de educația concetățenilor, astfel încât aproape 1000 dintre ei au citit Noul Testament în ultimii ani, peste 500 au citit Biblia în întregime, și 200 să fi urmat cursuri și semniare biblice – stau și mă întreb, oare câte biserici din România și-au făcut scop din asta, să-și educe biblic membrii congregației lor, să-i motiveze și să-i monitorizeze la aceasta? Într-o lume creștină în care familia este sub atac, și curăția înainte de casatorie este o problemă serioasă – chiar și în comunitățile creștine – să găsești o biserică în care slujitorii ei să se framante să caute metode clare și practice prin care să mențină sfințenia relațiilor de căsătorie, e de apreciat. Oare care biserică investește resurse umane și materiale să susțină în fiecare an o conferință de câteva zile, specific destinată relațiilor de familie, așa cum fac cei din Toflea? Și nu doar pentru 30-40 de cupluri ci pentru 1000 + ?!