Să aveți un AN NOU BINECUVÂNTAT!

 

 

Hristos Dirigintele – Nicolae.Geantă

Unii l-au numit Rabuni. Învățător. Pentru că fiecare cuvânt al Său era mai mult decât o pâine. Mai mult decât un giuvaer. Nu doar hrănea. Nu doar îmbogățea. Ci dădea viață. Eu Îl numesc Dirigintele. Pentru că Hristos e Marele Diriginte ce păstorește o clasă de învățăcei cu metehne diferite. Dacă ar fi să-I scriu o scrisoare la final de an Domnului i-aș scrie doar un citat al unei studente ce mi l-a trimis într-o zi: „Ne-ați fost mai mult decât diriginte! Ne-ați fost profesor, mentor dar și tată!” Da, diriginții sunt și tați care mângâie nu doar genunchii juliți ai copiilor, ci și inimile care dor...

Însă oamenilor le-aș scrie mai mult...

Le-aș scrie că în 2024 am învățat de la Marele Diriginte că cerul nu e monotonie. E muzică. Prin urmare Biserica ar trebui să fie un Beethoven. Un continuu celest concert. (Apropos, știați că Beethoven spre sfârșitul vieții cânta la un clavecin defect? Instrumentul era dezacordat, cu coarde lipsă și scotea un sunet dezacordat. Cu toate astea Ludwig cânta de-l podideau lacrimile. El era surd, dar auzea sunetul pe care instrumentul trebuie să îl scoată!). Cântați, predicați, rugați-vă îngerește! Nu va mai moțăi nimeni în strană chiar dacă ar fi surd!

2024. Nu am cedat!

 

El a coborât să ne ridice – de Nicolae Geantă

Când a sosit „împlinirea vremii Dumnezeu a trimis pe Fiul Său” (Galateni 4:4). Din Cer, pe pământ. Dintre îngeri blânzi între oameni construiți din răutate... Prin urmare, la nașterea Sa în Betleem (biblic spus „la întruparea Sa”), Dumnezeu a coborât. Din slavă, în ocară. Din belșug, în sărăcie. De pe Tronul veșniciei, pe paiele ieslei. Din Cerul Sfânt, în lumea păcătoasă... Îți poți imagina un Dumnezeu care a venit să ne mântuie coborându-Se?

Imaginea omenirii despre Dumnezeu era (și încă este) una în care divinitatea e undeva sus, foarte sus. De neatins. Dar când îl privim atent pe Hristos vedem că El este gata să coboare. În iesle lângă săraci. Într-un atelier de tâmplărie. În casa unui vameș urât de toți conaționalii lui. Într-o barcă de pescari. În hău după oile pierdute. Suficient de jos să petreacă la mese cu tâlhari. Cu leproșii. Cu femeile cu reputație știrbită. Ori în spatele blocurilor unde tineri tatuați se cinstesc cu injecții în vene. Coboară în fumul bodegilor, între zăbrelele care înconjoară bombardierii, în cluburile cu depravați.

De Crăciun cu inima prea mică - de Nicolae.Geantă

Mai mult ca niciodată parcă, anul acesta am întâlnit o pleiadă de... Grinchi. Cum ce-s ăștia? Oameni care vor să strice Crăciunul. Indivizi care vor party, X-mas, beteală dar NU Dumnezeu. Sau care NU vor deloc celebrarea întrupării. Indivizi anti-Crăciun.

Asediat de întrebări care te-mping în „certuri de vorbe” (am reușit să mă abțin totuși de la dezbateri), mi-am adus aminte că Grinch-ul ranchiunos (din povestea pentru copii a caricaturistului Seuss) „avea inima de două ori mai mică”! Nu îi crescuse corespunzător! 

Când Dumnezeu ne-a întocmit în pântecele mamelor noastre ne-a creat tuturor o inimă de aceeași dimensiune. Dimensiunea inimii Lui. Dar, odată născuți, în momentul în care facem fapte rele inima începe să ni se strângă. Cu fiecare păcat împotriva divinității, cu fiecare respingere a celor din jur, inima noastră se reduce. Apoi nu mai încape nimic în ea. E atât de mică încât n-o mai simțim în noi! Trăim fără inimă! Și fără Dumnezeu. 

Sărbători binecuvântate!

 
  

Hai cu noi la Sărbătoarea Nașterii Domnului!

 

De ce mint oamenii mari copiii cu privire la Crăciun? – de Nicolae.Geantă

Eram într-o școală din sudul României. În preajma Crăciunului. Am dus cadouri de la Samaritean Purse tuturor elevilor. După micul program susținut de copii le-am cântat și eu o colindă, le-am vorbit despre Pruncul din iesle și le-am împărțit cutiile. „Copiii, cutiile acestea nu sunt de la Moș Crăciun. Sunt făcute tot de niște copii ca voi. Încercați să faceți și voi ceva frumos pentru ceilalți din jurul vostru”. Când am intrat în cancelarie, o duduie durdulie, învățătoare, m-a apostrofat: “Ați creat confuzie în mintea copiilor domnu’ profesor! Noi i-am învățat că Moș Crăciun există și le trimite cadouri și dvs le-ați spus tocmai pe dos!”. „Și dvs credeți că există doamnă?”, “Desigur că nu există, dar așa e frumos să știe…”, „Atunci, cine i-a mințit?”

De ce mint oamenii mari copiii cu privire la Moș Crăciun? Aștept părerile dvs în comentarii.

Care sunt riscurile? Vă spun numai câteva. Copiii nu vor mai aprecia efortul părinților, rudelor, donatorilor! Copiii vor deveni mincinoși! Și evident neascultători. Copiii vor ajunge neempatici. Copiii vor… Iar în final, pruncii NU vor vrea să mai audă de Hristos! Adică de mântuire. Nici când vor fi mari! Pentru ei Crăciunul va fi cel puțin un X-mas! A se citi „Comerțul minciunii!”

Spuneți copiilor adevărul despre sărbătoarea Crăciunului. Spuneți-le că s-a născut ISUS. Și veți sta liniștiți. Știați că primul nume biblic profețit despre Isus Hristos este Șilo (liniște)?

Nicolae.Geantă

A colinda fără să colinzi – de Nicolae.Geantă

Sunt în parcarea de la mall. În preajma Crăciunului drumurile românului sunt mai dese aici ca la biserică. Înainte să urc în mașină sunt asaltat de un grupuleț cu o stea. Sezonul colindătorilor e mai devreme la mall, iar lângă ușile mașinilor apar ad-hoc scene de (pseudo)concert. Pentru că vocile colindătorilor par un duet între un „kazoo și un câine de apartament”, ca să citez o domnișoară din capitală! Ori un trio între o tamburină, un pițigoi și un hidrofor. Trebuie să recunosc, entuziasmul lor este de apreciat, dar talentul vocal e chimval zăngănitor. Flash mob cu vocile zob!

Să nu par un bădăran mă strădui să-i ascult. „Și-au plecat la vânătoare, Domn, Domn să-nălțăm…” Nu au melodie, nu au armonie, nu au mesaj. Dar au ochi strălucitori de chelner sugerând subtil un bacșiș barosan. Pentru că, acești colindătorii contemporani nu colindă pentru Pruncul Isus, nici măcar pentru tradiție! Colindele/dorințele lor sunt liste de shopping urban. Pe care eu nu le asum.

Prin oraș alt grup zgomotos umblă cu… capra! Costumați și machiați ca de Haloween, tinerii zgomotoși au o boxă din are răsună „Măruț, mărgăritar…”. Fac o hărmălaie de nedescris, râd bezmetic și înjură câte o bătrână care-și face cruce și scuipă în sân speriată. Mai degrabă zici c-au invadat turcii ori hunii trotuarul. Prin urmare patronii stau cu mătura la ușa magazinului. Să-i sorcovească de alungare.

Liceeni au și ei sărbătoare. Cu Secret Santa fără Hristos. Cu „Galbenă gutuie”, „M-a trimis mama la capre” și „Last Christmas”. Cu bâțâieli, învârteli și valuri ca pe Arena Națională. Zici că sunt la concert cu Chirilă. Timp de o oră numai de trei-patru ori s-a rostit numele Sărbătoritului Isus. Asta chiar la Sărbătoarea… Lui!

„Nu e vorba de Crăciun”. Eveniment pentru liceeni. Cu Nicolae.Geantă

 

Nicolae Geantă - Fugi de vorbele viclene!

Concert de Colinde la BP Cuci, jud. Mureș

 

120 de ani de învățământ petrolier.

Vineri 6 decembrie 2024, Liceul Tehnologic „Constantin Istrati” din Câmpina a sărbătorit 120 de ani de la înființarea primei școli petroliere câmpinene, și, de ce nu, din... România! Cu această ocazie, în Amfiteatrul CDI al liceului, s-au adunat peste 30 de profesori de Geografie prahoveni, în cadrul ședinței bianuale a Cercului Pedagogic „Valea Prahovei”, și un grup de elevi. Amfitrionul evenimentului a fost prof.dr. Nicolae Geantă, care a dorit ca sărbătoarea „să nu treacă neobservată”. După scurte alocuțiuni ale directorului Claudia Popa, și a inspectorului școlar dr. Minelia Gheorghe, Nicolae Geantă a lansat un nou volum: „Școlile Petroliere Câmpinene. Istoric. Fapte. Persoane. 1904-2024”, scris în „4 săptămâni de studii prin arhive și documente vechi”. Istoricul școlilor câmpinene (Școala de Maeștrii Sondori, Școlile Profesionale petroliere, Școlile Medii Tehnice, Grupul Școlar Petrol, Liceul Industrial Petrol, Colegiul Tehnic Constantin Istrati și Liceul Tehnologic Constantin Istrati) a fost prezentat de elevi ai școlii, care la final au susținut și un mic program artistic. Nicolae Geantă a ținut să precizeze că a dorit să aprofundeze acest subiect (început de prof. Gheorghe Stanciu, încă din 1992) și să îl aducă la zi, menționând că școlile petroliere au avut „cel mai frumos tip de învățământ, nu doar din oraș ori județ, ci probabil din țară”.

„Școlile petroliere au avut ca dascăli (dar și printre elevi), elite ale învățământului sau ale industriei „aurului negru” din România, personalități care au avut contribuții substanțiale nu doar în educație, ci mai ales în industrie ori politică (C. Alimănișteanu, V. Iscu, C. Bărăbăcioru, C.I. Istrati, L. Mrazek, Ș.T. Mocuța etc). Profesorul Geantă a mai amintit că anul 2024 sărbătorim nu numai 120 de ani de la înfințarea primei Școli de Maeștri Sodori din România, ci și 100 de ani de la tipărirea primei monografii a orașului de către profesorul de Geografie Stoica Teodorescu, (necâmpinean), fost profesor la Liceul de Băieți (azi CNNG), și 100 de ani de când Gogu Ștefănescu, un industriaș petrolier local, fost primar al urbei dintre Prahova și Doftana, a donat „Casa cu Grifoni” ca sediu pentru Școala de Maeștrii Sondori (1924). „Tot la 1 decembrie (dar 1960), a luat ființă Grupul Școlar Petrol (azi LTCI), și tot în 2024 avem 100 de ani de când Lucreția Ciobanu a finalizat primul an de școlarizare cu elevele la „Liceul de Fete Iulia Hasdeu”, pe care l-a condus ca director, și al cărui imobil (care azi găsduiește Lic.Th. C. Istrati) l-a construit.

După discuțiile purtate la liceul continuator al învățământului petrolier, profesorii au vizitat Rafinăria „Steaua Română”, o altă emblemă a municipiului, care de ani buni este inactivă. „Oricât de mult și-ar dori anumite persoane, Rafinăria câmpineană nu v-a mai putea fi reabilitată niciodată. E ceva imposibil!” a spus publicului Nicolae Geantă, dar expunerea sa de motive nu face subiectul articolului de față.

vezi știrea pe site-ul ziarului oglinda câmpinei

Nicolae Geantă - De ce-am scris despre Școlile Petroliere...

Pe Muntele ispitei – de Mihaela Mănescu

Ești istovit, Hristoase... slăbit de post și rugă.

De patruzeci de zile n-ai mai mâncat nimic...

Tot iadu-ar vrea deodată Lumina să-Ți distrugă.

Ispititorul, iată, Ți-arată pâine-n spic!

Nicolae Geantă - Candelă pentru inimă și minte

sursa: Ben Hur Nicolae.Geantă, via Biserica Betleem Arad

La Mulți ani România!

 

Nicolae Geantă la Arad

 Ești interesat să te implici în slujire? Hai să învățăm împreună!

Nicolae Geantă - Trei sfaturi pentru România

Nicolae Geantă - Femeia cu găleata

sursa: Ben Hur Nicolae.Geantă, via Biserica Izbânda București

Conferință pentru liceeni: „Viață nu droguri!”. Tudor Badea în discuție cu Nicolae Geantă

 

Nicolae Geantă la Biserica Izbânda București

 

Știați că în Biserică..

 știați despre membrii bisericii că...

10% nu pot fi găsiți nicăieri
20% nu participă niciodată la un serviciu divin
25% recunosc că nu se roagă niciodată
35% recunosc că nu citesc niciodată Biblia
40% nu contribuie financiar cu nimic la Biserică
60% nu oferă nimic pentru proiectele misionare
75% refuză orice slujire la Biserică
85% nu invită pe nimeni niciodată la Biserică
90% nu participă la ora de rugăciune săptămânală
95% nu câștigă niciun suflet pe Hristos

dar... 

100% așteaptă să meargă în Cer!

Psihologia pierderii: Cai, carduri și like-urile - de Nicolae.Geantă

David zice în Psalmul 20:7-8 că „unii se bizuie pe carele lor, alții pe caii lor, dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru. Ei se îndoaie și cad, dar noi ne ridicăm și rămânem în picioare”. Evident că David vorbea despre cei care porneau în zilele lui la luptă. În antichitate cine avea cai în război era echivalentul de astăzi al avioanelor F35. Iar carele lor treceau peste inamici ca tancurile peste biscuiți. Ei bine, și dacă se sfărâmau roțile carului în timp ce erai în mijlocul luptei? Dar dacă ți se prăbușea calul? Dacă era rănit, îngenuncheat? Erai făcut ciulama... 

Nicu, coordonatorul bisericii noastre de la Bridgwater (Anglia) mi-a scris că în zilele noastre „caii sunt cardurile sau like-urile”. Mare dreptate. Mai ales că aproape toată generația Z, ori Alfa dar chiar și „boomer”- ii se bizuiesc pe like-uri. Astăzi, n-ai like-uri nu exiști! Prin urmare goana după popularitate i-a scos pe mulți de pe orbita manierelor. De la televizoriști, maneliști, blogărițe isterice, și habarniști, până la academicieni, preoți ori pastori, goana după like-uri e mai mare decât maratonul după esență. Până ce ajung la primul car împotmolit! Și atunci toata baza fundației 'mnealor devine nisip. Mișcător.  

Le spuneam azi unor liceeni demotivați de tot ce e-n jur, că un card pot fi ca un cal în luptă. Poți călări chiar Shire Horse (cei mai mari cai din lume) dar dacă, în iureșul bătăliei, calul se-mpiedică ori cade, și tu nu ești luptător de elită, ai zero șansele de-a rămâne-n picioare! De aceea Dumnezeu nu e numai cel mai bun scut. Ci și cea mai bună macara. Cu El rămâi în picioare în orice mediu ostil.

David nu condamnă nici caii, nici carele. Nici eu nu condamn nici cardurile, nici like-urile. Dar vă previn: ca și tutunul, folosite în exces, pot dăuna grav sănătății! Spirituale, mintale, sociale vorbesc. Ele te pot îndepărta de Dumnezeu. Iar lipsa prezenței Lui Dumnezeu este autopedeapsă! 

Caii, cardurile și like-uri vin și se duc. „Se îndoaie și cad”. Cine cade fără Dumnezeu nu mai are putere să se ridice!

Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui. Like-urile vin singure după aceea...

Nicolae.Geantă

Cercuri de iubire? - de Nicolae Geantă

I-am spus Dariei - o elevă tare drăguță și foarte implicată în toate proiectele Liceului meu, că a spus prezent când am avut nevoie de ea deoarece „face parte din altă planetă!” Ea a rămas puțin uimită... „Da, i-am zis, tu faci parte din planeta inimii mele. Adică ești din cercul nr. 1 de dragoste. Și-n cercul acesta punem oamenii cei mai îndrăgiți!”

Fie că vrem sau nu noi iubim oamenii în cercuri. Unii sunt atât de aproape că îți aud nu glasul, ci bătăile inimii. Alții se îndepărtează, sunt în cercul 3 sau 5, sau n. Cu cât mai departe cu atât mai străini. Cu cât sunt mai „neplăcuți” cu atât sunt mai departe. 

Când ești în cercul nr. 1 de iubire al unei inimi îți pasă de tot ce e ea. Îi ștergi lacrimile, îi cari poverile, îi împarți suferințele. Și bucuriile. O auzi chiar și când nu vorbește. Te dai peste cap să o vezi fericită. Dar când este dintr-un cerc de iubire îndepărtat? Nu ai ochi să o vezi, nu ai inimă să-ți pese. Mă gândeam că ultimele cercuri ale iubirii ar trebui să fie numite cercurile nepăsării. Treci invizibil pe lângă aproapele tău. Când faci așa el e în cercul de neiubire!

Știu, în primul cerc de iubire avem familia, apoi rudele, Biserica, etnia, nația... Străinii nici nu au loc. Străinii încurcă. Poate de aceea preotul și levitul au ocolit pe cel căzut între tâlhari. Era străin, din afara iubirii! Dar samariteanul l-a văzut ca pe unul din sfera inimii lui.

Știu, nu trebuie să iubim în cercuri. Hristos chiar asta ne-a îndemnat. El i-a iubit pe toți! Mai mult, Isus nu are cercuri. El este un Cerc, (un singur Cerc), care are centrul peste tot și marginile nicăieri!

Chiar așa, tu ai cercuri de iubire? 
Și dacă ai cine este în primul cerc?

Nicolae.Geantă

Vom fi ca El! – de Nicolae Geantă

De ceva vreme predic la Biserică un ciclu de mesaje „Eu așa cum aș vrea să fiu!”. Mai bine zis așa cum ar vrea Hristos să fiu. (Și eu și oricare dintre noi). Adică varianta mea cea mai bună (Ori a ta).

În dimineața asta mi-a sărit în ochi un verset: „Ce vom fi nu s-a arăt încă. Dar știm că atunci când se va arăta El, vom fi ca... El!” Așa a scris Ioan Apostolul Iubirii (1 Ioan 3:2). Ucenicul ce-a stat cu capul la Cină direct pe pieptul lui Isus. Cel ce-a auzit cu urechea cum bate inima lui Dumnezeu.

Când va veni El nu vom fi varianta noastră cea mai bună. Nu vom fi ca sfinții dinaintea noastră. Nici măcar ca îngerii. Ci vom fi ca El. Ca Isus. Modelarea Lui pentru mine și tine se va încheia.

Voi fi plin de iubire. Voi iubi perfect.

Voi fi curat ca lacrima în ochii Lui. Fără urmă de fărădelege.

Voi fi implicat în slujirea semenilor. Suntem chemați să fiu slujitori nu judecători!

Voi avea inimă că a Lui. „Extralarge”. Să încapă oricine!

Voi auzi fiecare cuvânt pe care îl va rosti. Ascultătorii nu au niciodată urechi de cratiță!

Voi păși în Fața Tatălui fără teamă. Dumnezeu mă vede prin El!

Și, spre bucuria sau surprinderea mea, voi vedea că toți ceilalți frați de credință vor fi ca El! Dumnezeu nu are șabloane diferite. Toți cei ce acceptă jertfe Sa facem parte din Mireasa Sa. Și Mireasa e Una!

Poate veți fi tentați să credeți că filosofez. C-am devenit utopic. Că vorbesc în metafore. Că spun lucruri de neatins. Credeți ce doriți: eu știu că în Cer nimeni nu va intra decât dacă va fi ca El! Asta e cerința dumnezeirii! Viza de intrare în cer e fotografia ta asemeni cu a Mântuitorului.

În ziua venirii Sale, și a aterizării noastre pe tărâmurile veșniciei, ne vom mai bucura de ceva: am scăpat de iad! Iadul rămâne afară. Oricine nu se aseamănă cu El va rămâne pe afară. Și Hristos zice că afară e „plânsul și scrâșnirea dinților!”

Luptați-vă să fiți ca El! Ca să nu vă asemănați Lui nu vă trebuie deloc efort!

Nicolae.Geantă

Ziua Recunoștinței la Biserica Penticostală Emanuel Câmpina

 invitați: prezbiter Stelian Robu și Corul de Tineri al Bisericii CDE Betel Codlea,

și pastor Nicolae.Geantă

Să ne trezim frați și surori - Cântări vechi cu Gabriel Gorcea și prietenii

sursa: Speranța Music

Reportaj de la Conferința Europeană IV (ep. 2) - de Nicolae Geantă

 (pentru partea I - fă click AICI)

Sâmbătă 2 noiembrie.

După ora 12,30 a predicat pastorul Luigi Mițoi. Din cartea Iona. A profetului acela încăpățânat care a fost trimis de Dumnezeu la Est și el s-a dus spre Vest. Ca și mulți dintre noi. Alergăm în direcția opusă. Mulțumim Domnului însă că și pentru situați ca acestea are soluții. Una e constrângerea. Domnul l-a constrâns pe Iona pentru că nu se lăsa convins. Da, Dumnezeu are două metode: „convingere și constrângere”, spunea fratele Luigi. „Ura l-a transformat în neascultător pe Iona”. Pentru că Dumnezeu dorea mântuirea ninivenilor în timp ce Iona le dorea nimicirea. Ce bine că Domnul nu gândește ca noi! Altfel ar fi Pământul mai gol decât l-au gândit chiar „plandemiștii” (vacciniștii). „Dumnezeu vrea să ne liniștească (când fugim de El, nu la El), să ne oprească, să nu ajungem în iad. Și… ne constrânge”, a spus pastorul român din US. „Mulți dintre noi alegem ce dorim noi și atunci Dumnezeu ne învață cine e …Șeful!” Pastorul Mițoi a continuat apoi cu provocări profunde: „Dacă munca ne oprește din implicare, e un idol; dacă timpul ne oprește e un idol… Nu vrei să te implicit să vorbești și altora? Dar le arăți casele, mașinile, le povestești despre familie, despre nepoți…”; „nu uitați suntem niște administrator: vorbiți, comportați-vă, tratați pe ceilalți la nivelul acesta – ca administratori!; predică cu smerenie, vorbește cu alții cu respect (tu când procedezi așa îl respecți pe Dumnezeu!”; „Nu fugi după o libertate care nu ai ce să faci cu ea, fugi pentru El!”.

Spre finalul predicii pastorul L. Mițoi a coborât de pe scenă în arena sportivă, a scos o bancnotă și a mototolit-o, ilustrând că așa ne fac problemele vieți: mototoliți, aproape distruși. Totuși valoarea de om rămâne. Și când vine Hristos ne îndreaptă toate „cutele” și redevenim „bancnota” aceea de la început. Hristos restaurează. Nu numai viețile din cioburi cum am spus într-o carte a mea, ci și viețile „mototolite” de păcat, de cel Rău. „Sunt oameni distruși de destrăbălare, iar Dumnezeu vrea să te trimită pe tine… Implică-te: pentru ei, pentru familie, pentru biserică, pentru societate… Implică-te azi! Sunt mii de oameni care te așteaptă” a conchis pastorul Betaniei din Chicago apoi a invitat tinerii, și nu numai, să vină în față pentru rugăciune, pentru dedicare, pentru re-dedicare în slujire. În grupul de păstori ce ne-am rugat pentru „popor” am fost zeci. În grupul celor ce-au venit la rugăciune au fost sute. Am întâlnit zeci de tinerii plini de lacrimi. Când ne puneam mâinile peste ei se zguduiau. Ne-am bucurat cu toții la maxim. Biserica are viitor. Tinerii nu sunt doar slujitorii de mâine. Ci și cei de azi!

Trump is president again | Trump din nou președinte

Azi am înțeles din nou: oricât s-ar strădui cei din jurul lor măgarii nu înving elefanții!

06.11.24, ora 15,00 AM (US)

Rezultate alegeri US în timp | US Election | Conform New York Times

 3 voturi. Atât îi mai lipsește lui Donald Trump să câștige alegerile din USA! (La ora 3,00 AM în US). Doamne ajută! Apoi Trump revine în forță la White House!

sursa: New York Times, US Election

Rezultate parțiale pentru Congresul American. Progresiștii își vor lua adio...

sursa: NBC

Reportaj de la Conferința Europeană IV (ep. 1) - de Nicolae Geantă

Implicat. Acesta a fost moto-ul “Conferinței Europene de Tineret și Familii” de la Lignano Sabbiadoro, Italia. Conferință creștină de tineret în Italia, dar organizată de românii evanghelici care își au domiciliul în Cizmă. Numai penticostali sunt peste 20.000 din cei aproape un milion de români ce locuiesc în țara dintre Alpi, Adriatica și Mediterana. (Alături de baptiști și creștini după evanghelie “pocăiții” români din peninsulă sunt și mai mulți). Conferința, pe drept, e desigur cel mai mare eveniment creștin, evanghelic, al românilor din Europa, din afara granițelor României. Nu pot să spun din Diaspora pentru că în diaspora română din US sunt “Convenții” mult mai mari. Însă în EU, evenimentul din Italia e primul în top.

Luigi Mițoi - Iona, convingere prin constrângere

sursa: Ben Hur Nicolae Geantă, via Philadelphia Mansue

Mănâncă cu Dumnezeu – de Nicolae Geantă

„Poftă Bună” ori „Bonne Apetit”. Sau chiar „Enjoy your food”. Așa ne spunem unii altora când ne așezăm la masă. „Să ai poftă!” Hunteriană. Cum au câinii mei de vănătoare. Și totuși, unii oameni au mâncare și n-au poftă. Alții au poftă dar n-au mâncare.

Și pentru cei ce înfulecă, și pentru ceilalți, statul la masă nu e un prilej de mulțumire. „Poftă bună” e un fel de filosofie plăcută bogatului căruia i-a rodit țarina. Chiar așa pentru voi „poftă bună” sună a recunoștință?

Cred că cea mai frumoasă urare la masă o au rromii. Când se așează să mănânce își urează cea mai minunată „poftă bună”. Pentru că ei spun: „Xa Devllesa”! Tradus: „Mănâncă cu Dumnezeu!”

Să mănânci cu Dumnezeu la masă este cea mai mare mulțumire și bucurie a sufletului. „Xa Devllesa” e un fel de rugăciune a recunoștinței! Tot ce am pe masă vine de la El. Numai așa pâinea miroase a Rai proaspăt cosit.

Cine mănâncă cu Dumnezeu are sufletul sătul. Domnul e-o pâine care nu coboară în stomac.

Cine spune „Xa Devllesa!” nu mai poate mânca singur! Prin urmare își împarte pâinea... Ceea ce ești se va vedea în ceea ce faci!

Stai la masă cu Dumnezeu! Fără El, zilnic, mănâncă prea mulți oameni!

Nicolae.Geantă

Lucrurile mici cresc dragostea când oamenii slujesc – de Nicolae.Geantă

Un zâmbet. Nu costă nimic dar oferă atât de mult. E contagios.

O îmbrățișare. Face mai mult decât masajele marilor kinetoterapeuți.

O mângâiere. Aduce prospețime mai multă decât un raft de balsamuri.

Un cuvânt de apreciere. E mai prețios decât niște mere de aur așezate într-un coșuleț de argint.

O floare. Transformă în primăvară oricât de urâtă ar fi ziua cuiva.

Un mesaj scurt cuiva uitat. E mai mult decât o ploaie în deșert. Îi cresc iar rădăcinile.

Un minut lângă un bătrân. Aduce pofta de viață.

Maica Tereza spunea cândva: „Dacă nu poți face lucruri mari fă lucrurile mici cu multă dragoste. Dacă nu le poți face cu multă dragoste fă-le cu puțină dragoste. Dacă nu le poți face cu puțină dragoste, fă-le!” Dar fă lucruri mici. Aduc bucurii uriașe!

Nu uita: fiecare moment este o ocazia de a ne manifesta dragostea prin gesturi! Fie ele oricât de mici! Lucrurile mici cresc dragostea când oamenii slujesc!

Nicolae.Geantă 

Nicolae Geantă ｜ Coloana sonoră a sufletului

sursa: Ben Hur_Nicolae.Geantă, via Betel Codlea

Nicolae Geantă ｜ Iacov și Leea ｜ Când nu ai ochi pentru soția ta!

sursa by Ben Hur Nicolae Geantă via Sion Graz  

Recuperând PRINȘII de RĂZBOI ｜ cu Nicolae Geantă și Alex Șerban

o emisiune de actualitate

miercuri 23 octombrie de la ora 20,30

Vocea Creștinilor live

Nicolae Geantă ｜ David și Mical｜Cum să-ți dărâmi casa

sursa: Ben Hur Nicolae Geantă  via Biserica Sion Graz

Modernism, leacuri băbești și Hristos cu buzele umflate – de Nicolae.Geantă

O săptămână a trecut de la pelerinajul de la Iași, unde peste 200.000 de români au mers să se închine la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, unde au stat și câte 16 ore la coadă! Și doar o zi a rămas până când mioriticii vor lua cu asalt capitala timp de opt zile, pentru a atinge racla cu moaștele Sfântului Dimitrie. Moaște aduse în București acum 250 de ani.

Nu vreau să fac aici comentarii - dacă e sau nu biblică această credință a românilor în moaște - chiar dacă nu pot fi de acord. Ceea ce mi-a sărit în ochi însă este că cei din 2024 – fac live-uri pe telefoanele mobile, vin cu blugi tăiați, tatuaje, unghii false de 5 cm, au decolteuri generoase sau smart watch-uri, dar cred în minunile moaștelor cu aceeași patos ca strămoșii lor din secolele XVIII-XIX care pelerinau desculți ori în opinci!

Fenomenul zilelor noastre m-a împins cu gândul la o descriere a marelui geograf român Nicolae Popp, care în anul 1929 a publicat, în Buletinul Societății de Geografie, un studiu asupra așezărilor de pe Valea Prahovei, unde locuiesc. Spre finalul lucrării cercetătorul științific are o relatare amuzantă și uluitoare: „Dacă la costumul național au renunțat mai ușor, totuși leacurile băbești sunt atât de înrădăcinate printre țărani, încât e imposibil de a-i desbăra; chiar și cei ce stau la oraș tot nu se pot învăța a merge la medic, poate pentru că baba satului îi vindecă nu numai de boale ori de suferințe sufletești, ci le vindecă și vitele. Nu orice babă e bună de leac, căci e credința că numai acele babe sunt bune de leac, cari au născut de tinere, doi copii gemeni”.

Dureros este că în zilele noastre emanciparea exterioară zburdă în trend cu vremurile, dar sufletele sunt ancorate tot în superstiții. În religia după babe. Care nu schimbă omul cu nimic. Prin urmare, după un pelerinaj la moaște sau la babe care vând „leacuri” românul e tot la fel: plin de pofte, de patimi, de păcate! Adică la distanță de sfințenie, de Dumnezeu. Superstițiile, religiile după babe sau încredințările personale au o (ne)teologie păguboasă: îl țin pe Mântuitorul cu buzele umflate... Dezamăgit!

Nu-L neglijați pe Fiul lui Dumnezeu în detrimentul leacurilor băbești! E ca și cum după ce treieri grâul arunci boabele și păstrezi paiele. Nu doar că nu țin de foame. Dar și ard bine...

Nicolae.Geantă  

Linda Randle, Laura & Estera Bretan & Bethany United - Gospel Concert - REASON for CHRIST. Chicago, 18 octombrie 2024

Make America holly again! And Romania too...

video by Bethany Church Chicago

Mă doare de tine! - de Nicolae Geantă

Când se fac declarații de dragoste, limbile și popoarele lumii folosesc cuvinte covârșitoare. Una dintre cele mai frumoase declarații pentru „te iubesc” este în limba Rromani. În țigănește. Cuvântul rostit sună așa: „dukau tuke”! Adică, tradus în românește ar fi „mă doare de tine”! Pentru că „te iubesc” reflectă o durere pentru cel de lângă tine. O „durere” izvorâtă nu din răni, ci din empatie. Din afinitate. Din sentimente profunde.

Cea mai bună exprimare pentru „dukau tuke” (mă doare de tine) este expusă în Sfânta Scriptură, în Evanghelia după Ioan, în versetul de aur 3:16, când ni se vorbește despre iubirea lui Dumnezeu. Astfel, „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea...”, se traduce prin „Fiindcă atât de mult l-a durut pe Dumnezeu pentru lume...”, încât a sacrificat pe singurul Său Fiu – pe Hristos Isus – ca să o salveze! Prin urmare, atunci când spunem „dukau tuke” (pentru „te iubesc”), vorbim despre o durere a Golgotei. Și durerea Golgotei înseamnă dragoste. Pentru că, vorba unui prieten rrom din America, «nu poți spune „te iubesc” într-o relație care pune stăpânire»! Iubirea nu înseamnă sclavie pentru nimeni.

Nu știu dacă v-ați mai gândit, dar ca să-L iubim pe Dumnezeu trebuie să... „ne doară” pentru Împărăția și Legile Lui! Înțelegeți de ce unii creștini stau nepăsători în biserici? Lipsește „dukau tuke”. Durerea nu te lasă pasiv. Iubirea nici atât.

În Evanghelii ni se relatează povestea unui om căzut între tâlhari. Bătut, jefuit, dezgolit. Un preot îl ocolește pe departe. Un levit (un dascăl sau un diacon în limbaj contemporan) îl ocolește și mai pe departe. Dar un samaritean (un nevăzut bine deloc de sfântocii evrei) îi sare în ajutor. Îi oferă un prim-ajutor, îl transportă într-un loc de siguranță, apoi plătește pentru îngrijirea lui până se va face bine. L-a iubit „dukau tuke”. L-a iubit pentru că l-a durut pentru cel căzut.

Iubiți Golgota! E durerea exprimată prin iubire de Dumnezeu! Cine fuge de Cruce nu îi pasă de mesajul ei. Iubiți oamenii! Dar și durerile lor... Oare de ce se spune că „prietenul la nevoie se cunoaște?” Dacă fuge nu îl doare de tine!

John Piper, un pastor american renumit întreba într-o zi biserica sa: „Dacă mă iubiți, spuneți-mi ce mă doare?” „Dukau tuke”... În lipsa ei e formalism.

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă ｜ Absalom: „M-ați pierdut!”

Ziua Recunoștinței la Romanian Church Bridgwater, UK

 

O sărbătoare în cinstea Celui ce ne-a călăuzit până aici!
Putem striga bucuroși Eben-Ezer! Dar și Ava, adică Tată!
Dacă ești din Anglia, vino cu noi!
Vrem să spunem împreună: Mulțumim frumos Doamne!
Chiar așa, tu ai motive să îi mulțumești Domnului?

nicolae.geantă

Adânca privire - Adrian Păunescu

Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,

Cu tine veşnic m-aş împovăra,

Când, noapte-zi, pereţii mă apasă

Eu, sub sprâncene, port privirea ta.

 

Absenţa ta, ca ştreangul sub bărbie

Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,

Iar mâna stângă parcă-mi e pustie

Trăgându-mi inima către zăpezi.

 

O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,

Încuviinţează umbrei care sunt

Să nu se teamă când cu tine umblă

Oriunde pui piciorul pe pământ.

 

La paginile scrise înainte

De ceilalţi orbi care-au putut vedea

Adaug că iubirea reaprinde

Şi ochii tăi, aici, în fruntea mea.

Căci asta e iubirea cea mai mare,

Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,

Iar când nu e cu tine şi te doare

Să-i simţi în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.

Aşa simt eu acum, când eşti departe,

Şi nu mai ştiu: e noapte sau e zi,

Te ţin aici pe viaţă şi pe moarte,

Te văd, că mă şi tem că vei orbi.

 

Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,

Ca pe-o lumină vie te aştept,

Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,

Smulgându-mi parcă inima din piept.

 

Nici nu mai ştiu, e iarnă sau e vară,

Privirile ni s-au unit de tot

Rămân aici, dar am fugit afară,

Te-aş părăsi cumva, dar nu mai pot.

 

Zăpezi şi flori trăiesc împreunate,

Miracol şi coşmar, la fel, aşa,

Cuţitul alţii mi-l înfig în spate,

Tu ai privirea în privirea mea.

Şi poate că aceasta e iubirea,

Nu numai gelozie şi asalt,

Ci să-ţi modifici într-atât privirea

Încât să vezi la fel ca celălalt.

Profeţii însă iată ce-mi arată:

Te sorb din ochi, precum şi tu mă sorbi,

Şi ne vom cheltui lumina toată,

Îngenunchind sub cer ca nişte orbi.

x

La Mulți Ani Luigi Mițoi!

PS: Un prieten adevărat este cel care atunci când te ține de mână îți atinge inima... 

Am simțit asta nu numai odată! 

Să trăiești veșnic! Alergând spre Cer și atingând inimi!

Live, marți 1 octombrie 2024. Creștinii după Evanghelie la 125 de ani de slujire. Cu Cornel Haureș, Răzvan Neagu și Nicolae Geantă

o emisiune live la Vocea Creștinilor

marți seară de la ora 20,00

125 de ani de slujire a creștinilor după Evanghelie în România

(Ne)pofta de lectură – de Nicolae.Geantă

Întâmplător sau nu, ieri, treierând orașul nostru dintre Prahova și Doftana, am întâlnit o cutie stradală cu cărți. Cutiile acelea unde găsești cărți expuse pe care le iei și te așezi pe bancă în parc să savurezi lectura, sau le iei chiar acasă, le citești și le aduci înapoi! Curios, am deschis pandoria. Și (chiar) am fost (neplăcut) surprins. În teancul de cărți expuse public și gratuit, nicio carte nu părea interesantă! Niciun autor consacrat, niciun titlu de valoare! În concluzie: cărți anonime scrise de anonimi!

Departe de mine de a critica inițiativa „Clubului de Lectură”, care își dorește ca tinerii să citească. Și nu numai ei. Într-o țară în care (conform editurii Humanitas, 2024), cca 11 milioane de români nu au citit nicio carte în ultimele 12 luni, în care achiziția de carte pe cap de locuitor este de numai 3 (trei) euro, sau în care analfabetismul funcțional e undeva la jumătate dintre locuitori, lipsa apetitului pentru citit este atentat la siguranța nației! Unde mai punem și că, de dimineața până seara, tinerii - dar în procent înfricoșător și adulții, scrolează tik-tok-ul, reel-urile și tot felul de garbage-uri (vorba englezilor) care nu primenesc deloc mintea, ci o îmbâcsesc. O transformă în tomberoane...

Totuși, dacă dorești să atragi oamenii spre citit – fie ei prunci sau cu barba sură – nu o poți face cu cărți anonime scrise de anonimi, care au fost vândute la pachet și obligatoriu în perioada comunistă, și care nu au arătat interes nici măcar pentru cei ce le-au achiziționat atunci (spun asta pentru că deschizându-le am constatat că deși învechite nu au fost răsfoite niciodată!). Nu poți face atrăgător cititul românului din 2024 cu cărți care nu te-au schimbat nici pe tine, nici pe nimeni altcineva, poate în afara celui ce a stat la masa de scris. „Nu citește nimeni cărți de care te-ai descotorosit”, mi-a spus un prieten. Și adaug eu, te-ai descotorosit, dar măcar dacă ar fi cărți cu valoare (educațională).

Dacă vrem să determinăm tinerii să citească în 2024 ar trebui să le oferim (gratuit) măcar opere bune. Consacrate. Ale unor autori celebrii, ale unor experiențe de viață molipsitoare. Care să producă nu numai apetit de lecturat ci și bun simț, caractere, intelect, oameni echilibrați și societate care urcă pe culmile bunăstării! Cu cărți învechite, anonime, nedrese cu sare și har – fără gust – nu poți alimenta decât nepofta de citit!

Oferiți celor din jur cărți bune! Cărți noi! Sau măcar să fie undeva pe acolo, între limita dintre nou și-o stare foarte bună! Nu oferiți niciodată cuiva cărți (sau orice altceva) care nu v-au schimbat cu nimic pe dumneavoastră! (mai ales la serbările școlare!) Nu îi va schimba nicidecum pe ei. Nimeni nu renunță la un lucru până nu primește o ofertă mai bună. 

Cu cărți fără valoare nu poți învinge era atractivului online. Nu poți decât activa nepofta de lectură! De fapt faci rău crezând că faci bine...

 

PS: În dimineața aceasta, curios probabil după întâmplarea mea de ieri, prietenul meu a deschis și el o cutie din centrul orașului. Îmi scrie: „Padre, surpriză! Erau cel puțin 5 cărți de... Helen White!”

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă ｜Sub semnul lui NU

sursa: Ben Hur Nicolae.Geantă, via Fundația Cireșarii Beiuș

Luigi Mițoi - Primiți-i bine pe cei de afară!

Dependențele Generației Z. Sfaturi pentru părinți și tineri. Cu pastorii Dani Drume și Nicolae Geantă

video by Vocea Crestinilor

Nicolae Geantă ｜ Hrănește ți mintea cu lucruri de calitate

Mai mult ca oricând, în zilele noastre, oamenii își hrănesc mintea cu  lucruri slab calitative. prin urmarea inima nu se face mai bună ci mai rea. iar relațiile cu semenii scârție... Ascultă câteva argumente care te pot pune la treabă: la schimbare....

sursa: Ben Hur Nicolae Geantă, via BST Oradea 

Nicolae Geantă la Oradea și Beiuș

Duminica aceasta mă întorc în Bihor!

Poate nu știați: (ca și la Chicago), Bihorul este a doua mea casă!

În Prahova am crescut în copilărie. Adoptat de o familie de țărani simpli.

În Bihor m-am maturizat spiritual. Adoptat de o mare familie de sfinți.

În Chicago am învățat să fiu slujitor pe toate palierele. Adoptat de o uriașă comunitate.

Și totuși, ACASĂ voi fii abia când voi ajunge în Cer!

Nicolae.Geantă

Apel umanitar pentru sinistrații din județul Galați

Dragi prieteni, având în vedere situația catastrofală cu care se confruntă persoane din peste 7000 de case distruse de inundațiile din județul Galați, vin cu rugămintea de a le putea oferi o mână de ajutor sinistraților. Pentru orice ajutor - articole de igienă personală, pături, saci de dormit, alimente neperisabile (conserve), apă îmbuteliată, cizme de cauciuc, diverse haine etc, vă rog să contactați ASOCIAȚIA VOLUNTARILOR GĂLĂȚENI, la telefon/WhatsApp nr. 0757 572 533 (Cristian Maxim), sau pe mine la adresa de mail nickbags@gmail.com (Nicolae Geantă).

Pentru persoanele care pot/vor face donații în bani, folosiți contul Asociației Voluntarilor Gălățeni, 
IBAN - RO04 INGB 0000 9999 1213 3405, ING BANK Galați, cu mențiunea „ajutor pentru sinistrați”.

Pentru orice alt detaliu mă puteți contacta la adresa de mail de mai jos: nickbags@gmail.com sau chiar pe acest site.

Cu mulțumiri,

Alături în Hristos,

 Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă ｜ Iertând pe cel ce te-a păgubit. Filimon.

sursa: Ben Hur Nicolae Geantă, via Bethany CC

Ne rugăm pentru sora Carmen Mițoi!

16,00. Astăzi sora Carmen Mițoi va trece printr-o operație! Ne rugăm!

23,00 Sora Carmen a trecut cu bine intervenția chirurgicală! În prezent este la recovery room. Necesită un program deloc simplu de recuperare. Haideți să ne unim în rugăciune ca Mâna cea bună a Mântuitorului să fie cu soția pastorului Mițoi și de data aceasta și să se refacă fiecare celulă afectată!

Doi câmpineni și-au lansat cărțile la Romanian Heritage Center Chicago

Miercuri 29 august 2024, în jur de ora 7,00 PM (19,00), pe 81 N Broadway Des Plaines din Chicago, se derula o mică forfotă pur românească. Pentru că se deschidea (parțial) noul sediu al Romanian Heritage Center, coordonat de mărinimosul ei președinte Steve Bonica - coordonatorul unora dintre cele mai mari evenimnete culturale ale românilor stabiliți în USA, precum și fondatorul și revistei Romanian Chicago Tribune.

Romanian Heritage Center

Așa cum era cazul, deschiderea noului Centru Cultural Român a reunit români din mai multe confesiuni de pe teritoriul USA, dar și câteva persoane din România, printre care și doi câmpineni. Iată ce spune Steve Bonica despre invitați săi la acest eveniment pe pagina sa de Facebook: 

„O seară de-a dreptul minunată și emoționantă alături de lideri ai comunității creștine românești precum ÎPS  Nicolae, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Române în cele două Americi, John Geani Nemeș - preotul paroh al Bisericii Ortodoxe Române Nașterea Domnului din Chicago, părintele Remus Orian - preotul paroh al Bisericii Greco-Catolice Sf. Mihail din Aurora care este cea mai veche biserică românească din statul Illinois, înființată în anul 1908, reverend Ilie Utu Tomuța - directorul Misiunii Genesis din Chicago, pastorul rev. dr. Adrian Amarandei (Biserica Române Adventistă de Ziua a 7-a din Addison, Illinois), pastorul Marius Văduva (din echipa pastorală a Bisericii Baptiste Române Logos din Niles), pastorul Petrica Lorincz (din echipa pastorală a Bisericii Penticostale Betania din Niles), pastorul Ionel Țuțac (fondatorul Muzeului Bibliei din Timișoara), precum și pastorul Nicolae Geantă - profesor, scriitor și eseist, împreună cu fiica sa Sefora Geantă (ambii din zona Câmpina, n.r.), din România”.

Nicolae Geantă - Ce faci pe Ulița Dreaptă?

sursa: BenHur NicolaeGeantă, via RBC Chicago

Spovedanie - de Mihaela Mănescu

Frate preot, unde ești?
Vino să mă spovedești
Că mi-e inima un hău
Amăgită de Cel Rău.

Și mi-e sufletu-ntristat
De blestem și de păcat.

Frate sfânt, te rog să vii
Că sunt singur prin stihii
În amurg de renunțări
Printre zeci de întrebări.
Și de merg pe drumul meu
Mă pierd iar de Dumnezeu.

Frate drag, de-ai vrea să-mi dai
Doar o rază înspre Rai
M-aș târî așa, pe brânci,
Printe spini și printre stânci
Fără să mai cântăresc
Dacă-s vrednic s-o primesc.

Și-ntr-o zi, frate pescar,
O să-ți dau o stea în dar
Când, în Ceasul de Apoi,
Fără chipuri de noroi,
Ne-o chema pe toți la El
Fratele Emanuel... 

mihaela,

București

Live. Marți 1 octombrie 2024, ora 20. Creștinii după Evanghelie la 125 de ani de slujire. Cu Cornel Haureș, Răzvan Neagu, Nicolae Geantă

o emisiune despre Creștinii după Evanghelie, 125 de ani de slujire în România

la Vocea Creștinilor, live, 1 octombrie 2024, ora 20,00

Nicolae Geantă la RBC Chicago

 

Convenția 54 a Bisericilor Penticostale din USA și Canada. Hollywood, Florida, 2024

 

Nicolae Geantă - Renunț la mine pentru tine

Nicolae Geantă la Heritage Romanian Center Chicago

 

Nicolae Geantă - Nu-ți păgubi Împăratul!

sursa: BenHur NicolaeGeantă, via Betel detroit

Nicolae Geantă în Michigan

 

Biserica, spital pentru toate întrebările - de Nicolae.Geantă

Pe salvările Boston Childrens Hospital am citit serile trecute deviza acestora: „where the world comes for answers” (unde lumea vine pentru a primi răspunsuri). E drept, la spital oamenii aleargă să primească răspunsuri: pentru cancere, pentru diabet, pentru preinfarcturi, pentru sarcini. Sau pentru alte 1001 de boli. Asta pentru a rămâne în viață! Dar nu spitalul are toate răspunsurile. Sunt boli pe care nu le poate trata. Deci întrebări fără răspuns. Și totuși la spital mor oameni!

Îi spuneam lui Wolfi, un prieten afro-american care mi-a fost gazdă în Boston, că Biserica are toate răspunsurile. Și pentru moralitate, și pentru educație financiară și pentru cea familială. Și pentru „cum să reziști în persecuții!” Spitalul nu te  poate ajuta în astfel de probleme. Pentru că spitalul are răspunsuri doar pentru trup. Biserica vindecă și sufletele! (Dar și trupurile!)

Puterea lui zero – de Nicolae Geantă

Noi știm că zero e totuna cu nimic. E gol. E ceva lipsă. Oricât ar fi de adunat și înmulțit, zero e tot zero. Adică nedefinit, cum ar zice matematicienii. Un măr plus zero e tot un măr. O capră minus zero e tot capră. Chiar dacă ridicăm zero la orice putere, tot zero rămâne. 01=0, 02=0, 0100=0, 01000=0, 0n=0! Adică nul. Am citit astăzi că vestitul matematician român Grigore Moisil ar fi concluzionat astfel chestiunea de mai sus: „o nulitate ridicată la putere rămâne tot o nulitate!”

Motto-ul profesorului Moisil ar trebui să ne aprindă niște beculețe în creieri (și poate și la călcâie). Noi credem că urcând în funcții, în ranguri, în grade căpătăm valoare. Și astfel oferim oamenilor „scaune mai înalte decât cărțile pe care le-au citit”, ca să-l parafrazez pe Honore de Balzac. Oferim diplome. Iar prin biserici… amvoane. Paradoxal, cu cât îi urcăm mai sus cu atât sunt mai „nuli”!

Zero adunat cu ceva dă acel ceva. Zero plus unu egal unu. Dar zero ridicat la orice putere e tot nimic. De aceea Dumnezeu ne spune că oricât am urca fără El nu am ajuns nicăieri. Pare utopic, dar El e singurul care poate da putere lui zero!

Nicolae.Geantă