Când a sosit „împlinirea vremii Dumnezeu a trimis pe Fiul Său” (Galateni 4:4). Din Cer, pe pământ. Dintre îngeri blânzi între oameni construiți din răutate... Prin urmare, la nașterea Sa în Betleem (biblic spus „la întruparea Sa”), Dumnezeu a coborât. Din slavă, în ocară. Din belșug, în sărăcie. De pe Tronul veșniciei, pe paiele ieslei. Din Cerul Sfânt, în lumea păcătoasă... Îți poți imagina un Dumnezeu care a venit să ne mântuie coborându-Se?
Imaginea omenirii
despre Dumnezeu era (și încă este) una în care divinitatea e undeva sus, foarte
sus. De neatins. Dar când îl privim atent pe Hristos vedem că El este gata să
coboare. În iesle lângă săraci. Într-un atelier de tâmplărie. În casa unui
vameș urât de toți conaționalii lui. Într-o barcă de pescari. În hău după oile
pierdute. Suficient de jos să petreacă la mese cu tâlhari. Cu leproșii. Cu
femeile cu reputație știrbită. Ori în spatele blocurilor unde tineri tatuați se
cinstesc cu injecții în vene. Coboară în fumul bodegilor, între zăbrelele care
înconjoară bombardierii, în cluburile cu depravați.
Când coboară
Hristos nu o face știrbindu-și din neprihănire. El nu-și lasă standardele jos.
Când se apleacă spre noi nu o face nici măcar să acuze: „ooo, atât de jos ai
putut să ajungi?” Când coboară El vine să te ridice. Ca pe femeia de la fântâna
Sihar. Ca pe Maria cea cu șapte demoni într-însa. Ca pe tâlharul de pe Cruce.
El se aplecă suficient de jos încât să se lase scuipat, pălmuit, încoronat cu
spini, crucificat. Lovit cu sulița. A coborât chiar în mormânt. (El care nu
poate vedea putrezirea!)
A coborât. Apoi
s-a ridicat. Hristos s-a ridicat din planurile construite se Satana. Din
vicleșugurile puse la cale de farisei. (Și-a redus acuzatorii la tăcere). Din
valurile urii preoților cei mai de seamă. Din mormântul lui Iosif din
Arimateea. Din moarte! (Mai știți pe cineva care s-a ridicat din propria-i
moarte?) Iar când s-a ridicat a fost înălțat mai presus de oricine! (Filipeni
2:9)
„Da, știam cu
toții că după coborâre S-a înălțat”, am putea striga la unison. E corect. Dar
azi, în timp ce meditam la ridicările sale am constatat ceva colosal: Ori de câte
ori s-a coborât spre cineva Hristos nu s-a ridicat singur! Ci cu cel spre care
s-a coborât!
Este final de an
2024. Poate luptele, durerile, încercările, viața te-a coborât. Privește atent.
Nu ești singur. Hristos a coborât lângă tine. Să te ridice...
Nicolae.Geantă
Pe baza cărei teologii,Hristos nu vrea să-l evanghelizeze pe "moș Crăciun" ?
RăspundețiȘtergereDoar pentru că e mincinos, sau fiindcă nu există ?