Reportaj de la Conferința Europeană IV (ep. 2) - de Nicolae Geantă

 (pentru partea I - fă click AICI)

Sâmbătă 2 noiembrie.

După ora 12,30 a predicat pastorul Luigi Mițoi. Din cartea Iona. A profetului acela încăpățânat care a fost trimis de Dumnezeu la Est și el s-a dus spre Vest. Ca și mulți dintre noi. Alergăm în direcția opusă. Mulțumim Domnului însă că și pentru situați ca acestea are soluții. Una e constrângerea. Domnul l-a constrâns pe Iona pentru că nu se lăsa convins. Da, Dumnezeu are două metode: „convingere și constrângere”, spunea fratele Luigi. „Ura l-a transformat în neascultător pe Iona”. Pentru că Dumnezeu dorea mântuirea ninivenilor în timp ce Iona le dorea nimicirea. Ce bine că Domnul nu gândește ca noi! Altfel ar fi Pământul mai gol decât l-au gândit chiar „plandemiștii” (vacciniștii). „Dumnezeu vrea să ne liniștească (când fugim de El, nu la El), să ne oprească, să nu ajungem în iad. Și… ne constrânge”, a spus pastorul român din US. „Mulți dintre noi alegem ce dorim noi și atunci Dumnezeu ne învață cine e …Șeful!” Pastorul Mițoi a continuat apoi cu provocări profunde: „Dacă munca ne oprește din implicare, e un idol; dacă timpul ne oprește e un idol… Nu vrei să te implicit să vorbești și altora? Dar le arăți casele, mașinile, le povestești despre familie, despre nepoți…”; „nu uitați suntem niște administrator: vorbiți, comportați-vă, tratați pe ceilalți la nivelul acesta – ca administratori!; predică cu smerenie, vorbește cu alții cu respect (tu când procedezi așa îl respecți pe Dumnezeu!”; „Nu fugi după o libertate care nu ai ce să faci cu ea, fugi pentru El!”.

Spre finalul predicii pastorul L. Mițoi a coborât de pe scenă în arena sportivă, a scos o bancnotă și a mototolit-o, ilustrând că așa ne fac problemele vieți: mototoliți, aproape distruși. Totuși valoarea de om rămâne. Și când vine Hristos ne îndreaptă toate „cutele” și redevenim „bancnota” aceea de la început. Hristos restaurează. Nu numai viețile din cioburi cum am spus într-o carte a mea, ci și viețile „mototolite” de păcat, de cel Rău. „Sunt oameni distruși de destrăbălare, iar Dumnezeu vrea să te trimită pe tine… Implică-te: pentru ei, pentru familie, pentru biserică, pentru societate… Implică-te azi! Sunt mii de oameni care te așteaptă” a conchis pastorul Betaniei din Chicago apoi a invitat tinerii, și nu numai, să vină în față pentru rugăciune, pentru dedicare, pentru re-dedicare în slujire. În grupul de păstori ce ne-am rugat pentru „popor” am fost zeci. În grupul celor ce-au venit la rugăciune au fost sute. Am întâlnit zeci de tinerii plini de lacrimi. Când ne puneam mâinile peste ei se zguduiau. Ne-am bucurat cu toții la maxim. Biserica are viitor. Tinerii nu sunt doar slujitorii de mâine. Ci și cei de azi!

Rugăciunea a durat mult mai mult decât s-ar fi așteptat organizatorii. Întotdeauna e așa. Când pornim talk-show-ul cu Tata nu ne mai putem sătura. Nu să vorbim noi, ci să ascultăm ce vrea să ne spună El. La Lignano Sabbiadoro, sâmbătă dimineața Dumnezeu ne-a spus clar: atunci când te vei implica în slujire mergând la oameni, ei vor vedea nu doar omul lui Dumnezeu, ci și pe Dumnezeul care vine la ei! Pavel zicea că oamenii nu pot auzi despre răscumpărarea dacă nimeni nu va merge la ei! Înțelegeți de ce oamenii se depărtează de Dumnezeu încă în număr mare? Pentru că cei care trebuie să-L facă cunoscut sunt în număr mic. Ogoarele lui Hristos sunt gata de recoltă. Între timp populația planetei a atins opt miliarde. Cumpărați-vă seceri. Ascuțite! Secerișul e lung…

După ora 13,00 a urmat pauza de masă și ceva timp de relax. Nu și pentru consilieri. Ei „lucră” la foc continuu. Probeleme oamenilor sunt mari. Și multe. Dar Dumnezeu are soluții.

La ora 16,00 a început sesiunea a treia a Conferinței. De data aeasta a deschis-o prezbiterul Iulian Polocoșer. Tot de la Philadelphia Mansue. Tot el a fost și liderul grupului de consiliere. Polocoșer a spus printre altele că „am putea mulțumi lui Dumnezeu dar să nu avem o stare de mulțumire!” Cât adevăr! Să mulțumești Domnului (din gură) și să te frămânți (în minte). De aceea gura trebuie conectată cu mintea. Și cu inima. „Hai să nu cerem în rugăciunea aceasta nimic. Ci doar să-L lăudăm pe Hristos!”, a încheiat Iulian și-a ridicat Biserica la mulțumire. Am deschis urechile foooarte laaarg. Încă am auzit rugăciuni care „în loc de laude aduceau Domnului lamentații”. Așa suntem noi românii, îi umplem desaga lui Dumnezeu cu cereri chiar și la masa de Thanksgiving!

După rugăciune și worship, au urcat pe scenă cu saluturi și îndemnuri Nicanor Balmoș (care a spus două experiențe grozave petrecute în vama USA-Canada, unde deșii nu știa limba engleză a predicat și cântat imnuri creștine românești officer-ilor!), Dan Pămpărău și Nicu Vaida. Acesta a spus că „cea mai bună investiție pentru tineri este rugăciunea” și că „Dumnezeu are planuri mărețe cu ei”. Rugăciune și  worship. Așa a făcut și sala. Apoi avut un discurs Dan Lavric care a provocat sala cu 1 Petru 5:11 sugerând: „Tinerilor fiți plini de smerenie”. După Lavric s-a făcut colectă pentru teen Chalange. Acea fundație din București care se ocupă cu persoanele dependente de droguri. Greu job. Aproape imposibil. Omenește. Dar la Dumnezeu se poate orice. Sunt uimit câți tineri sunt dependenți de „prafuri”. Și extrem de încântat câți sunt reabilitați. Însă să fim sinceri: nu toți se recuperează. Teen Chalange a distribuit un filmuleț extrem de sugestiv. Citez din prezentare: „Cel mai puternic stejar a fost cândva o ghindă. În orice ghindă mică este potențialul unui stejar puternic. Dar ca să ajungă stejar trebuie pusă în pământ!”. Da, oamenii pot devenii puternici ca stejarii. Dacă sunt plantați în „pădurea” lui Dumnezeu. Și așa cum am scris un volum anul trecut „stejarii nu cresc în ghivece!”

Predica serii a ținut-o pastorul Marius Livanu. Care a citit un text despre Ilie (1 Împărați 19). Fratele Marius a vorbit despre câteva tipuri de „implicați” din biserici: implicați în nimic (eu îi numesc „implicații neimplicați”); implicați minimum de puțin; implicați extrem de rar (ca Samson, decât când era călcat pe bătături”; implicați doar unde le convine (doar unde e profitabil, unde e bine); implicați în lucrarea altuia (Pavel ne sfătuia să nu intrăm în „ogorul” altuia); implicați fără rugăciune; implicare fără sfințire, implicare fără colaborare (fiecare cu misiunea lui, creștini privatizați, așa de capul lor, ca Ioan Marcu). Totuși sunt și oameni implicați din toată inima. Ori, cum ades vă spun: „cu motoarele la maxim”… „Implică-te cu pasiune, dar implică-te în ceva util: în biserică, în post, în rugăciune, în ajutorare…”, a conchis pastorul Livanu și a chemat mulțimea în fața scenei la rugăciune. Din nou au venit tineri și adulți să se dedice slujirii în via Împăratului Cel Veșnic.

După rugăciune au cântat iarăși copiii. Da, Biserica trebuie să se implice în lucrarea Domnului și cu pruncii. Deși italieni copiii cântă excellent în românește. După copii a cântat iarăși orchestra. Și-au finalizat ziua cu melodia: „Binecuvântează Doamne România!… Te rugăm Isus ai milă de ea!”

După masa de seară a urmat din nou ora de rugăciune cu consilierii. De la 21,00. Noaptea, adolescenții au avut din nou prea multă adrenalină...

Duminică 3 noiembrie.

Sesiunea a IV, ultima a debutat tot de la ora 10,00. De data aceasta sala a fost arhiplină. Adică peste 3000 de persoane. Deh, duminica toate drumurile duc la biserică. Programul a început cu melodia „Doamne, lupta e doar a Ta!” și cu o rugăciune a pastorului din Torino. După aceea au urmat pastorii Emil Fălcușan, Dorel Prisăcariu și Andrei Malnaș. Evenimnetul a continuat cu rugăciune și ungere cu untdelemn. Așa suntem unii încredințați: să ungi sau să fii uns cu untdelemn în Numele Domnului Isus Hristos. Conform epistolei lui Iacov, fratele Mântuitorului, primul episcop al Ierusalimului.

La amvon a urcat și pastorul Vitalie, din Ucraina, un bun colaborator al Bisericii Philadelphia Mansue de la care a primit de multe ori o mână de ajutor. Ucrainenii au nevoie de umărul românilor. Mai ales acum când trec printr-un război. Publicul a făcut în direcția aceasta o colectă. Implicarea se face și cu buzunarul. Banii dăruiți duminică au fost și pentru sinistrații din Galați. Pentru oamenii care după inundații au rămas fără case. Și făcă agoniseala de-o viață.

Pe la 12,00 a predicat din nou fratele Luigi, care a citit textul din Geneza 12:1-9 și pe cel din 1 Corinteni 4:2 (moto-ul evenimentului). „Nu-mi permit să fac ce vreau eu ci doar ce-L onorează pe Stăpânul”, și-a început L. Mițoi predica și a explicat ce însemna „rob” și „stăpân” în vremea când Isus a umblat printre telurici. Apoi a spus povestea lui Avraam. Care poate fi și povestea noastră. A oricărui muritor. Avraam este model. Și oamenii au nevoie de modele. Sau pot fi modele. „Implicarea noastră nu înseamnă numai ce facem, ci înseamnă și cine suntem – un om serios se va implica serios”, a mai spus pastorul din Chicago, care a subliniat importanța caracterului unui credincios în implicare. Predica păstorului născut la Giurgiu a cuprins două puncte importante: implicare în relația cu Dumnezeu și implicarea în relația de familie, liderul Bethany din Chicago exemplificând aceste aspecte din viața lui Avraam. „Când îl vedeau pe Avraam (oamenii) puteau ușor să constate că era implicat cu Dumnezeu”, a continuat acesta explicând de ce credința lui Avraam (care a plecat din țara sa într-o țară necunoscută) i s-a socotit ca neprihănire. „Relația spirituală cu Dumnezeu nu se vede, dar se văd roadele ei, caracterul, părtășia… Altfel emiți doar zgomot!”.„Implicare cu Dumnezeu te îmbogățește, îți schimbă caracterul, își dă resurse”.

A doua implicare importantă în viața individului este cea din familie. Luigi Mițoi zice că „e cea mai grea și cea mai frumoasă experiență”. Avraam a știut să-și protejeze soția, s-a făcut vulnerabil (aici pastorul dela Bethany a povestit câteva vulnerabilități prin care a trecut în viața sa de familist; asta îl face special – se lasă vulnerabil!), a renunțat la el. „Renunță la nevoia de-a avea dreptate!”. Fratele Luigi a mai precizat că Avraam e un model de familist mai bun ca preotul Eli sau ca regaele David (care au avut eșecuri), mai ales că a fost atât de ascultător încât a fost gata să-și aducă jertfă chiar pe fiul său iubit, pe Isaac, când Iehova i-a cerut-o (dar știm azi toți că Isaac nu a fost jertfit ci un miel; Dumnezeu nu cere niciodată jertfe umane!). Isaac a auzit lângă altarul de pe muntele Moria glasul lui Dumnezeu: „Avrame oprește-te!”. Și restul vieții lui nu i-a mai trebuit să creadă pentru că el l-a văzut pe Dumnezeu!”

După predică pastorul Mițoi a făcut din nou apel la sală și la participanții care au nevoie la rugăciune. Din nou oamenii au ieșit pentru a primi și rugăciunile și binecuvântările pastorilor.

După timpul profund de rugăciune au urmat două momente de worship: unul al copiilor și altul al grupului de închinare. Înălțător. Muzica e jertfa buzelor.

La final pastorul Livanu a făcut câteva precizări despre eveniment, aducând publicului la cunoștință că pentru desfășurarea acestuia a fost ajutat chiar de Guvernul României cu o sumă importantă de bani. Pastorul din Mansue a adus la cunoștință publicului și colectele făcute la eveniment (8600 pentru APME, 6300 pentru ITP, 6750 pentru Teen Chalange și 10300 pentru sinistrații din Galați și Ucraina. De euro evident). Dacă punem cap la cap cheltuieli și colecte, vedem că românii creștini sunt generoși. Dumnezeu răsplătește dătătorul cu inima largă!

Rugăciunea finală a Conferinței a fost rostită de pastorul Dănuț Iacob – președintele Comunității Penticostale Române din Italia. Nici nu se încheiase bine evenimentul că au și început planificările pentru anul viitor! Când se dorește o Conferință mai de amploare! Doamne ajută!

Implicați-vă! Nici nu știți ce binecuvântări pierdeți dacă nu sunteți activi!

Nicolae.Geantă
Home