Nu vreau să fac aici
comentarii - dacă e sau nu biblică această credință a românilor în moaște - chiar
dacă nu pot fi de acord. Ceea ce mi-a sărit în ochi însă este că cei din 2024 –
fac live-uri pe telefoanele mobile, vin cu blugi tăiați, tatuaje, unghii false
de 5 cm, au decolteuri generoase sau smart watch-uri, dar cred în minunile moaștelor
cu aceeași patos ca strămoșii lor din secolele XVIII-XIX care pelerinau
desculți ori în opinci!
Fenomenul zilelor
noastre m-a împins cu gândul la o descriere a marelui geograf român Nicolae
Popp, care în anul 1929 a publicat, în Buletinul Societății de Geografie, un
studiu asupra așezărilor de pe Valea Prahovei, unde locuiesc. Spre finalul lucrării
cercetătorul științific are o relatare amuzantă și uluitoare: „Dacă la costumul
național au renunțat mai ușor, totuși leacurile băbești sunt atât de
înrădăcinate printre țărani, încât e imposibil de a-i desbăra; chiar și cei ce
stau la oraș tot nu se pot învăța a merge la medic, poate pentru că baba satului
îi vindecă nu numai de boale ori de suferințe sufletești, ci le vindecă și
vitele. Nu orice babă e bună de leac, căci e credința că numai acele babe sunt
bune de leac, cari au născut de tinere, doi copii gemeni”.
Dureros este că
în zilele noastre emanciparea exterioară zburdă în trend cu vremurile, dar
sufletele sunt ancorate tot în superstiții. În religia după babe. Care nu
schimbă omul cu nimic. Prin urmare, după un pelerinaj la moaște sau la babe
care vând „leacuri” românul e tot la fel: plin de pofte, de patimi, de păcate! Adică
la distanță de sfințenie, de Dumnezeu. Superstițiile, religiile după babe sau
încredințările personale au o (ne)teologie păguboasă: îl țin pe Mântuitorul cu
buzele umflate... Dezamăgit!
Nu-L neglijați pe
Fiul lui Dumnezeu în detrimentul leacurilor băbești! E ca și cum după ce
treieri grâul arunci boabele și păstrezi paiele. Nu doar că nu țin de foame.
Dar și ard bine...
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu