A colinda fără să colinzi – de Nicolae.Geantă

Sunt în parcarea de la mall. În preajma Crăciunului drumurile românului sunt mai dese aici ca la biserică. Înainte să urc în mașină sunt asaltat de un grupuleț cu o stea. Sezonul colindătorilor e mai devreme la mall, iar lângă ușile mașinilor apar ad-hoc scene de (pseudo)concert. Pentru că vocile colindătorilor par un duet între un „kazoo și un câine de apartament”, ca să citez o domnișoară din capitală! Ori un trio între o tamburină, un pițigoi și un hidrofor. Trebuie să recunosc, entuziasmul lor este de apreciat, dar talentul vocal e chimval zăngănitor. Flash mob cu vocile zob!

Să nu par un bădăran mă strădui să-i ascult. „Și-au plecat la vânătoare, Domn, Domn să-nălțăm…” Nu au melodie, nu au armonie, nu au mesaj. Dar au ochi strălucitori de chelner sugerând subtil un bacșiș barosan. Pentru că, acești colindătorii contemporani nu colindă pentru Pruncul Isus, nici măcar pentru tradiție! Colindele/dorințele lor sunt liste de shopping urban. Pe care eu nu le asum.

Prin oraș alt grup zgomotos umblă cu… capra! Costumați și machiați ca de Haloween, tinerii zgomotoși au o boxă din are răsună „Măruț, mărgăritar…”. Fac o hărmălaie de nedescris, râd bezmetic și înjură câte o bătrână care-și face cruce și scuipă în sân speriată. Mai degrabă zici c-au invadat turcii ori hunii trotuarul. Prin urmare patronii stau cu mătura la ușa magazinului. Să-i sorcovească de alungare.

Liceeni au și ei sărbătoare. Cu Secret Santa fără Hristos. Cu „Galbenă gutuie”, „M-a trimis mama la capre” și „Last Christmas”. Cu bâțâieli, învârteli și valuri ca pe Arena Națională. Zici că sunt la concert cu Chirilă. Timp de o oră numai de trei-patru ori s-a rostit numele Sărbătoritului Isus. Asta chiar la Sărbătoarea… Lui!

Anul acesta am constatat că „hit”-uri noi de Crăciun au scos mai mult maneliști. Am trăit să văd și asta: s-a manelizat Crăciunul! Elena Moșuc ori Laura Bretan nu ar avea loc pe listingul de concert. Muzica lor nu zăngănește. De Crăciun dacă nu zăngăni, nu exiști!

Paradoxal sau nu, tineri (sau adulți) cu voci superbe, cu ore de repetiții și cu repertoriu bogat, nu mai merg cu colindul pe străzi. Sau se limitează numai la câteva case ale prietenilor din Biserică. Și asta doar o singură seară.

Departe de mine gândul de a critica ori interzice „colindele”. Dar trebuie să stopăm cumva fenomenul acesta de „a colinda fără să colinzi”! Biserica trebuie să se implice mai mult. Să fie în mall-uri, pe străzi, pe scenele primăriilor. Altfel, de Crăciun, în anii următori, riscăm ca în loc de audiții cu Pruncul născut Mântuitor, să ascultăm mormăieli cu zăngăneli. Când privighetoarea nu cântă se aude orăcăitul broaștelor!

PS: Nu am dat niciun dar „colindătorilor fără colinde”. Unor astfel de urători nu le pot răsplăti efortul. Pentru că nu sunt închinători la Hristos.

Nicolae.Geantă