Marșul a fost despre Credință – de Nicolae Geantă

Am ajuns în Piața Universității sâmbătă pe la 15,00. După ce trecusem pe la Piața Victoriei unde tinerii de la Profides montau scena. La 15 fix Toni Berbece era prezent deja la Intercontinental. Când am ieșit afară de la metrou am fost puțin dezamăgit. Erau numai vreo câteva sute de oameni. Dar dacă nu vor veni și vom păți ca la Referendumul pentru Familie? Știam că au fost persoane care au râs de noi. Politicieni, ziariști, creștini de-ai noștri. Pariul lui Toni a fost pe 5.000. Eu visam deja dublu. Și acum eram puțin amărât. „Sunteți trist domnu’ profesor?”, mă întrebau cei mai mulți. Studenți de la școala de predicare, frați penticostali, creștini după Evanghelie, baptiști, ortodocși. Nu le-am spus de ce. „Când de la amvon bate vântul în sală e furtună”, am învățat de la un mare păstor. Minutele treceau și se apropia ora 16,00. Piața a fost invadată. Grupuri de creștini cu lozinci, cu pancarte, cu steaguri, cu bannere. Apare un grup organizat de la Covasna. Cu păstorul în frunte. Ca Iosua pe vremuri. Și unguri și români. La Hristos toți suntem frați. A venit la noi și un evreu. Chiar din Israel. Cu echipa pe cap. Și ne-a strâns mâna. Apoi din mulțime a venit să spună că ne susține o musulmană. Da, când e vorba de apărarea valorilor fundamentale ale familiei toți ne unim sub aceeași umbrelă. Nici musulmanii nu vor să-și vadă copiii făcuți zombi de progresiști. Și probabil nici ateii! Un băiat cu căruciorul a venit cu trenul din Brașov, niște bătrâne au venit din Timișoara, un alt bătrân din Reșița, iar alții din Bihor, din Arad, din Sibiu, din Moldova. Dumnezeu are armată peste tot!

Din mulțime a venit un domn de vreo 60 de ani. „Sunteți Nicolae Geantă? Wow, ce mă bucur să vă cunosc! Să știți că vă citesc toate articolele, vă urmăresc predicile. Mă încurajați... Și, cum, dvs ați venit tocmai din Londra la marș în București?” I-am explicat că stau în România. Iar la Londra merg doar să slujesc Domnului. A crezut că sunt din biserică cu Florin Antonie. Pe care-l ascultă cu plăcere. „Vai, dar ați venit din Beiuș?, s-a mirat un alt ortodox! Îmi place de pastorul dvs!” Și eu care credeam că nu mă știe nimeni! Am primit o baie de îmbrățișări. Între timp trotuarul din fața Teatrului Național și micul parc dinspre Inter erau neîncăpătoare. „Sunt aproximativ 7000 ne-au anunțat cei de la Poliție”. Da, Poliția și Jandarmeria și-a făcut exemplar datoria. Dumnezeu să aibă îndurare de ei!

Mi-am rotit privirile prin mulțime să văd pastori bucureșteni cunoscuți. Nu am zărit pe nimeni. Un frate mi-a spus cu tristețe: „La noi în biserică nici nu au anunțat!” Știu, am mai întâlnit acest aspect în turneele cu Cireșarii. Dar Dumnezeu a dat mereu izbândă. Cineva ne-a reproșat „de ce nu au fost consultate cultele?” Că trebuia să fie acolo președinții. Chiar așa, oare de ce n-au ajuns? Oameni buni, Marșul din 22 octombrie din București nu a fost despre culte! Nu a fost despre religie. Nu a fost despre politică și politicieni! Vorba lui Cristian Dragomir: Marșul a fost despre Isus!

Mi-am rotit privirile să văd televiziuni. Televiziuni naționale. Sunt totuși cel mai numeros grup de manifestanți ieșiți în stradă în ultimii ani. Când se fac mitinguri politice partidele îți aduc oamenii (plătiți) din provincie. Acum au venit ei de bună voie. Au venit pentru că nu mai suportă batjocura la care sunt supuși. Și ei, și pruncii lor. O fetiță avea o pancartă pe care toate televiziunile trebuiau să o filmeze: „Mândră că sunt fetiță”. Știu, televiziunile ne-au sfidat. În primul rând au crezut că acest Marș este așa, un ifos al conservatorilor. Al retrograzilor cum suntem ades numiți. Al medievalilor. Sunt sigur că au pariat că va fi mai multă poliție decât mărșăluitori. Dar au luat țeapă. De partea lui Dumnezeu (întotdeauna) sunt mai mulți decât de partea promotorilor anomaliilor. Chiar dacă televiziunile îi promovează la greu. În al doilea rând televiziunile „nu au voie” să mediatizeze nimic creștin! Într-o seară la o emisiune mi-au spus că îmi taie microfonul dacă spun vreun verset din Biblie. (Nu am spus versete dar i-am bombardat cu citate din autori creștini, cu logică, cu argumente. Și la sfârșit regizorul din platou m-a îmbrățișat: „Datorită dvs mi-am schimbat părerea despre pocăiți”. Deci dacă ai urechi, poți auzi glasul Cerului). În al treilea rând televiziunile nu au fost prezente pentru că nu doresc să deranjeze sponsorii. Pe cei care le pompează bani să susțină abitir anormalul. Și cu toate acestea rețele de socializare le-au învins. Pentru că acolo e libertate. Evenimentul a fost transmis live. Nu doar pe un singur canal. Mulțumim tuturor celor implicați (Profides, Vocea Creștinilor, televiziuni creștine sau amatori).

La 17 fix am pornit spre Piața Victoriei. Spre Guvern. Nu înainte să spunem „Tatăl nostru”. Nu putem pleca la drum fără El. Timp de o oră, pe traseu, s-a mărșăluit cântând imnuri creștine, rostind îndemnuri și rugăciuni. Ce bine că Toni Berbece e și cântăreț! A condus cântările foarte bine. Îndemnurile și rugăciunile au fost făcute de Toni Berbece și Nicolae Geantă. Și de Daniel Năstase. Oamenii de pe stradă ne-au ovaționat. Ca și cei ce priveau transmisia live. (E drept, au fost și unii gică-contra. Nu ar fi tabloul complet fără ei!). Am adus în rugăciune situația critică din România: o țară cu familii năruite, cu divorțuri aproape cât numărul de căsătorii oficiale, cu concubinaje și eșecuri maritale, cu copii mai mulți avortați decât populația în viață, o țară cu un învățământ eșuat, o Românie „needucată” în care se promovează legi care pot stricarea mintea, ochii și inocența elevilor din clasele mici. O țară de unde tinerii îngroașă zi de zi diaspora pentru că administrația centrală nu face nimic pentru ei. Ne-am rugat pentru preoți, pentru pastori, pentru profesorii care predau religie. Dar și pentru politicienii din provincie, pentru parlamentari, pentru Premier și Președinte. Undeva, aproape de Guvern o călugăriță dintr-o stație de autobuz ne trimitea salutări. Like-uri reale. Chiar și cei din fața Ambasadei Iranului ne-au aplaudat. Și nu erau doi trei. Ci o mulțime. O mulțime de musulmani. Pentru că atunci când e vorba de protecția familiei așa cum a lăsat-o Dumnezeu nu poți să stai nepăsător.

După ce am ajuns cu toții în Piața Victoriei, în fața Guvernului, (fără nici cel mai mic incident!), unde am mai fost așteptați de alte sute de credincioși a început un spectacol susținut de formațiile Profides și Critocentric. Iar la final Toni Berbece a rostit un mesaj despre „Tainele credinței creștine!”. Două ore jumătate, în Piața unde cu alte ocazii se huiduiau și înjurau politicienii, Guvernul, Poliția sau Învățământul, unde se îmbrânceau manifestanții cu jandarmeria și nu de multe ori și-au împărțit pumni, în Piața Victoriei s-a proclamat numai numele lui Dumnezeu, al Domnului Isus Hristos și al credinței creștine. Repet: marșul a fost despre Credință.

Sâmbătă cei ce-am ieșit la marș, am venit din toată țara să ne apărăm credința. De fapt credința ne apără pe noi. A fost un marș istoric, pentru că pentru prima dată evenimentul a avut 100% conotație creștină. A fost un marș pentru trezirea conștiinței românilor. Nu mai putem continua manipulați, rejectați de retractorii lui Hristos. Ani de zile ei au crezut că ne-au acoperit, că ne-au învins, că ne-au scos de pe traiectoria istoriei. Dar s-au înșelat: Dumnezeu are ultimul cuvânt!

După ce s-a terminat marșul deja televiziunile au început să-și pună întrebări: „Cine sunt aceștia? Ce vor? Cum au reușit să scoată în stradă mai mulți oameni decât Simion, Șoșoacă sau Becali? De ce a spus Toni Berbece că vor umple stadioanele? Că vor veni cu sutele de mii la viitorul marș!” Televiziunile au înțeles că Marșul nu a fost o joacă. Măcar unele dintre ele. Însă ceea ce nu spun ei pe sticlă este că atât televiziunile cât și politicienii când văd mulțimi de oameni care protestează se tem! Ar trebui să se teamă nu de noi, ci de Acela care stă în spatele nostru: de Dumnezeul care a făcut Cerurile și Pământul! Pentru că tot Marșul acesta și cele viitoare sunt despre El!

Îl felicităm pe Toni Berbece, promotorul acestei acțiuni. Îi felicităm pe cei de la ordine și pe cei de la logistică. dar și pe cei ce au transmis live. Sunteți prețioși. Îi felicităm pe cei care au concertat. Dar și pe toți „frații și surorile” care și-au lăsat „toate” și-au venit să demonstreze că avem un Dumnezeu măreț. Iar toată cinstea și gloria să fie a Lui!

Dumnezeu să binecuvânteze România! Aprinde-ne pentru Tine, Isus!

 

PS: Am fi putut fii mult mai mulți în Piața Universității. Și pastori, și preoți și enoriași. Nu vreau să cred că ne-au restricționat orgoliile. Și nici atât nepăsarea. Dacă ar fi acestea ar fi cel mai mare bai. Sper ca data viitoare – cât de curând – să ne unim forțele. Forța normalității. Noi toți de mână și cu Dumnezeu de mână facem majoritatea.

Nicolae.Geantă
Piața Universității București. Punctul 0 al României.