Inima și mărinimia - de Nicolae.Geantă

Când privești inima unui copil
parcă te scufunzi într-un ocean.
Te odihnești vâslind în limpezimea ei.

Inima adolescentului începe să se strângă ca un lac de deșert,

din pricina răspunsurilor
pline de deziluzii

la nechezatul poftelor din măruntaie.
Blesteme ce-i rod un fragment de stomac.
Inima unui adult devine o băltoacă.
Plină de mormoloci.
Ai urii, invidiei, lăudăroșeniei efemere.
Ori ai resemnării...
Fărădelegi care mânjesc obrazul Raiului.
Inima unui bătrân nu prea mai are puls.

Păstrează-ți inima întreagă!

Curată ca zăpezile netroienite.
Încăpătoare cât un peron de Cer.
Din ea curg izvoarele ce te poartă spre caldarâmul iubirii.
Și spre marea de cristal a veșniciei!
Dacă nu cumva descrește pe măsură ce crești tu...

 Nicolae.Geantă

Instagram