Ca să urce în preajma lui Dumnezeu
pe Muntele Sinai,
Moise trebuia să aibă mâinile curate, sufletul pur
și să-și descalțe încălțămintea din picioare.
Dacă ar fi fost un impur
Rugul Aprins îl mistuia.
Poporul nici nu avea voie
să se apropie de munte...
darămite de prezența Dumnezeului Sfânt!
pe Muntele Sinai,
Moise trebuia să aibă mâinile curate, sufletul pur
și să-și descalțe încălțămintea din picioare.
Dacă ar fi fost un impur
Rugul Aprins îl mistuia.
Poporul nici nu avea voie
să se apropie de munte...
darămite de prezența Dumnezeului Sfânt!
Două mii de ani mai târziu
când Hristos a strigat într-o vineri „Kala” („S-a sfârșit”)
fiind răstignit pe o cruce,
catapeteasma din Sfânta Sfintelor Templului din Ierusalim
s-a rupt în două de sus în jos,
și a lăsat să se vadă
un perete gol-goluț
stropit cu... sânge!
Dumnezeu nu mai era acolo!
Dumnezeu nu mai era acolo!
Astăzi,
pragul Sinaiului e pustiu,
mâinile mânjite,
suflete cănite,
pragul Sinaiului e pustiu,
mâinile mânjite,
suflete cănite,
inimile ciuruite,
poate trece oricine.
Nu mai piere nimeni.
poate trece oricine.
Nu mai piere nimeni.
Pentru că...
păcatul e mai prezent decât Dumnezeu!
Până și acolo...
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu