„Cărbunele este un diamant în devenire”, le-am spus deunăzi elevilor mei care au rămas surprinși ca de OZN-uri. „Vedeți voi, diferența dintre diamant și cărbune este concentrația de carbon. Cu cât e mai mult Carbon cu atât rezistența la fărâmare este mai mare. Dar și strălucirea”... Da, cărbunele cu concentrație mică de Carbon este negru și fărâmicios, pare a nu avea deloc valoare. Poate numai termică. Dar cu cât concentrația de Carbon crește, cărbunele negru devine diamant! Pur.
Asemeni cărbunilor ori diamantelor sunt și oamenii. Unii lasă numai dâre negre. Alții dâre de lumină. Unii se fărâmă la prima atingere. Explodează. Urlă. Fac totul praf. Alții rezistă în orice furtună. În orice necaz. În orice persecuție. Nu doar că rezistă dar și înving! Totul depinde de cât de mult Hristos este în oameni! Pe de altă parte lipsa de Carbon este lipsă de transparență. E culoare închisă. Întunecată. Nu mă prinde mirarea de ce unii prin biserici devin atât de obtuzi...
Biblia numește diamantul safir. Cea mai prețioasă piatră cunoscută în Antichitate. Iar safirul tradus din grecește însemna de „neînvins”, „indestructibil”. Ca să ajungă acolo trece prin mari presiuni.
Căutați să strângeți cât mai mult Hristos în voi! Nu doar că veți străluci între ceilalți. Nu doar că veți deveni valoroși. Dar veți deveni și de neînvins! Nimeni nu va reuși să vă strivească...
Toți oamenii ne nasc cărbuni. Însă unii cred că pot deveni diamante. Cine își dorește chiar reușește...
Chiar așa, tu ești un diamant în devenire? Încearcă numai...
Nicolae.Geantă
Teoreti dacă un diamant lovește alt diamant, cel ce lovește se sparge(cine are urechi de auzit...înțelege).
RăspundețiȘtergereAsta nu stiam
ȘtergereM-am referit la "diamantele" care ne conduc spiritual.
Ștergere