Învățătoarea
mea din clasa-ntâia
De mult de-aici din lume a plecat
S-a dus să-nvețe-n lumea cealaltă
Copii ajunși la vârsta de-nvățat.
De mult de-aici din lume a plecat
S-a dus să-nvețe-n lumea cealaltă
Copii ajunși la vârsta de-nvățat.
Era
o fetișcană numai soare
Venea
la școală tot în pas zorit,
Iar
în recreații sta întotdeauna
Cu
fel de fel de cărți la tăinuit.
S-a-mbolnăvit odată într-o toamnă
Și-ntregul
an s-a chinuit în pat.
Într-un
târziu ne-a spus domnul director
Să
n-o mai așteptăm, că s-a mutat.
Tu,
timp, n-o mai lăsa acum furtunii,
N-o
mai lăsa prin vânturi și prin ploi.
Destul
s-a chinuit săraca
Până
s-ajungă de la ea la noi.
Ai
grijă, pune-un înger să păzească
Dacă
mănâncă seara sau de nu,
Și
n-o lăsa să-și cheltuiască banii
Numai
pe cărți, mai cumpără-i și tu.
Fii
bun și blând, oh, cât de mult n-ar vrea,
N-o
mai lăsa la margine să stea!
Era
neînvinsă, iubitoare, bună,
Găsește-i loc pe
undeva prin Lună.Virgil Carianopol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu