„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de
folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite,
dar nimic nu trebuie să pună
stăpânire pe mine” (1 Corinteni 6:12)
“Frate Nicu, la noi nu predică niciunul, niciodată, dacă are
barbă?”. “Și acum ce îmi sugerați, să mă duc să mă bărbieresc? Mai sunt 5
minute și începe programul?” “O, nu. De data asta am să îmi asum eu
răspunderea”. Totuși, atitudinea a fost contrară.
Nu odată am avut ocazia să mă conformez la “cerințe” despre
care Biblia nu vorbește. Noi știm că ceea ce Scriptura ne spune este clar. Nu
poți comite X, Y, pentru că faci păcat. Dar ce facem acolo unde nu ne spune
nimic?
Unii consideră că este păcat să mănânci anumite alimente. Și
ne prind în menghină cu dieta spirituală. Dacă nu sunt “Koser” sigur
păcătuiești. Ei contrazic principiul Domnului Isus “Nu ce intră în gură, ci
ceea ce iese din ea spurcă pe om?” Totuși nu putem mânca fără limită. Și
pocăiții fac asta atât de des! Uitați-vă numai duminica prin biserici și-o să
vedeți cum ne plesnesc cămășile pe burtă.
Alții consideră că nu poți bea deloc vin, iar alții cred că
un bărdăcel merge “suflat măcar la masă”. Biblia nu are nicio interdicție în
această privință. Dar nici nu dă apă la moară. Unii creștini cred că sportul
este păcat. Pentru alții sportul e dumnezeu. Aș vrea să îi întreb pe primii
dacă consideră și obezitatea interdicție? Și pe ultimii dacă îngenuchează mai
mult la fotbal decât la rugăciune?
Sunt frați care consideră că televizoru’ te face
nespiritual. Încă se mai predică de la amvoane. (Nici eu nu am, dar nu din
cauza asta). Iar alții spun că Internetul e de la Satana. Dar admit să fie
postați pe Facebook. Pentru unii nu ai dreptul să mergi la film ori la teatru
(plătind bilet promovezi “industria de păcate”), iar pentru alții activitatea
de mai sus este cultură!
Sunt frați care consideră că bătutul din palme la cântările
comune ale bisericii este păcat. Pierzi mântuirea. Sunt alții pentru care
instrumentele sunt de la Satana! Pentru unii doar acordeonul are “unjere
sfântă”, pentru alții fanfară e har dumnezeiesc. Ce facem cu cei care au
chitări sau orgă?
Sunt oameni care spun ca duminica nu ai voie să miști un
pai, și sunt femei cu zece odrasle care pierd o jumătate de zi printre cratițe,
în heirupuri culinare. Cei care nu fac nimic după prânz dorm. “Păcatul” ăsta
duminica la evanghelici este foarte... tolerabil. Ce facem cu vizitele la
bolnavi, la văduve, la frați care care trăiesc precum cangurii? Căci sar peste
bierică...
Nu mai vreau să vorbesc aici că unii consideră părul prea
lung o anatemă, verigheta ca fiind dezmăț sau diferite tipuri de vestimentație
fiind adultere. Nu zic că totul merge admis. Greșit. Dar îmi amintesc ce zicea
John Piper: “Dumnezeu este simetric!” Evident nu la păcat...
Folclorul ar putea continua. Însă întrebarea este “ce facem
atunci când Biblia nu ne spune nimic?” Punem reguli? (Calea cea mai ușoară e să
facem o listă de reguli) Le desființăm? Și atunci mai suntem spirituali? Cum
decidem?
Pavel le spune corintenilor (și nouă) că “toate lucrurile ne
sunt îngăduite...” Adică toate în afara celor neîngăduite. Asta înseamnă că
există o cale de mijloc?
Lucrurile îmi sunt îngăduite dacă nu îmi fectează evlavia.
Somnul nu este păcat, dar dacă dorm prea mult (nu numai duminica la prânz) s-ar
putea să devin...leneș. Și cade casa pe mine! Dacă dorm prea mult dimineața
s-ar putea să mă obișnuiesc și apoi lipsesc de la biserică la începerea
închinării. Munca nu e păcătoasă dar dacă mă afund până la coate în glet, în
maldăre de dosare, în demontat carburatoare etc, s-ar putea să îmi neglijez
familia. Și când intru în casă toți să fi avut cel puțin un o oră de vise! Deci
orice lucru îmi este îngăduit dacă este util!
Lucrurile îmi sunt îngăduite dacă mă zidesc. Așa zice Pavel
“toate lucrurile îmi sunt îngăduite dar nu toate zidesc!” Dacă mă uit la știri
să văd cum cade Guvernul, dacă privesc un film cu extratereștrii (par exemplu)
voi fi mai zidit? Orice lucru pe care îl fac trebuie să mă întărească în Hristos.
Să mă facă asemeni Lui. De exemplu polemicile nu mă fac. Mânia nici atât. Nu e
păcat să polemizezi, să-ți dai cu părerea în stânga și dreapta, să pui reguli,
dar dacă nu zidesc...
Lucrurile îmi sunt îngăduite dacă nu mă fac să încetinesc
alergarea pentru Isus. Dacă nu sunt cumva greutăți care mă trag în jos. Care mă
trag înapoi.
Lucrurile îmi sunt îngăduite dacă nu mă atrag în robie! Câți
oameni și-au ruinat viața pentru că n-au vrut să pună frână paharului cu vin?
Câți oameni nu și-au pierdut spiritualitatea pierzând seri întregi cu
anteniștii sau oteviștii? Câți au murit prematur fiindcă nu s-au putut abține
de la tutun, de la dulciuri, de la privitul la pornografie? Petru ne spune că
“fiecare este rob al lucrului de care este biruit”.
De unde știm că ceva ce nu ne este îngăduit este păcat?
Simplu: atunci când nici nu ne putem ruga, nici nu putem mulțumi pentru lucrul
respectiv! Nu cred că cineva poate mulțumi lui Dumnezeu că există tutun și
brichetă. Ori anticoncepționale, posibilitatea de a bârfi cu unknowd, că poate
fura cu facturi ori alte un milion de matrapazlâcuri.
Ce alegem să facem când Biblia tace? Să lăsăm urme de
bunătate pe oriunde ne ducem! Într-o zi cineva va călca pe ele. Dar cel mai des
pe acele urme vom calca chiar noi!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu