youtube

vineri, 3 ianuarie 2020

Biserica este și în stradă... – de Nicolae.Geantă

foto AICI

Un negru pe străzile Londrei. În Barking. Predică Evanghelia. Vorbește despre Isus și despre păcat. E suficient. Omul, dacă știe ce face păcatul și ce face Isus, are tot! Vine un tânăr. Probabil looser. Om al străzii. Începe să înjure! Să vorbească urât. Să respingă. Și pe creștin și pe Cristos. Dar negrul nu se pierde. Are în el ceva superior! Are puterea lui Dumnezeu! Continuă să-i vorbească. Cu dragoste și cu putere! „Și eu am fost ca tine... Și tu poți fi schimbat”. Și după minute bune risipitorul cedează. Lasă capul în jos. Se înmoaie. Plânge. Negrul îl ia în brațe. Tânărul își predă viața lui Cristos! Apoi e primit în echipa. În grupul bisericii...

Am văzut cu ochii mei de multe ori negrii predicând pe stradă în Londra! Dar albi, nu... Am văzut în vacarmul din Hollywood mexicani predicând pe stradă! Ignorați. Stigmatizați. Dar ei nu lăsau garda jos. Nici bannerele. Am văzut de atâtea ori bătrânei și bătrânele mărturisind pe Hristos cu Biblia în mână pe trenurile românești. La datorie oriunde...

Mi-am amintit că în urmă cu mulți ani am făcut luni de-a rândul în fiecare vineri seara evanghelizare în Centrul Civic al Câmpinei. Aveam 25 de ani. Un englez își etala un șevalet. Și începea să picteze un deal. Trei cruci. O peșteră. În acest timp vorbeam despre Isus. Și eu. Și el. Și alții din echipă. Iar oamenii se strângeau buluc. Roadele au fost pe măsură. S-au întors la Domnul mulți tineri! Nu pot descrie bucuria ce am trăit-o atunci în stradă... Odată a venit un rocker! Revoltător ca un satanist. M-a îmbrâncit. Scuipat. Mi-a dat sudalme... Dar cuvintele Scripturii l-au înmuiat! Nu s-a pocăit, dar a plecat cu coada între picioare...

M-am întrebat azi dimineață dacă mai facem evanghelizare de stradă? Nu în biserici. Acolo suntem experți. Ci afară, la drumul mare. Mai ieșim printre semeni să le vorbim despre Isus? Căci 
Mântuitorul asta a făcut zi de zi. A stat printre oameni... Astăzi parcă nici pentru colinde nu mai avem râvnă! Și paradox, de colind poți intra în casa oricărui român fără teama că te va zvârli în stradă că faci prozelitism! De colind poți cânta oriunde fără autorizație! Dar râvna s-a diluat...

Cred că e vremea să ieșim din nou pe stradă. Cu Biblii. Cu broșuri. Cu sandvișuri pentru săraci. Cu dragoste pentru oameni. Cu zâmbete și îmbrățișări. Biserica nu e numai între ziduri. Biserica este și în stradă! Oamenii (de obicei) nu vin în biserică. De aceea biserica se duce la ei. Chiar așa, ați văzut vreun pescar așteptând să-i sară peștele în tigaie?

Biserica ta face evanghelizare pe stradă?

Nicolae.Geantă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu