Când puțin poate fi prea mult! - de Nicolae.Geantă

O bătrână pe scările farmaciei. Cu ciorapi de lână, cu mâinile crăpate ascunse între niște haine vechi, bătrâna are vreo și vreo două broboade. Tot vechi. Toate-s vechi, dar curate.  E frig. Tremură. Până și inima-i e chircită ghem de frig. Dar mai tare e-nghețată de... sărăcie.

„Puteți să-mi dați 50 de bani?”. Oamenii trec. Unii atât de grăbiți căci nici nu o văd. Deși bătrâna nu era de sticlă! Și nici dată pe... mute! „Îmi dați 50 de bani?” Chiar așa, o fi mult 50 de bani? Mă gândesc că ar fi bine să primească 5 lei. Sau poate 10. Dar nu cumva și mai bine ar fi 50? Bătrâna se uită uimită foc… Apoi strigă: „Domnuꞌ, ați greșit, este prea mult!” „Deloc. Dumnezeu vă iubește, mamaie!”. Bătrânei îi dau lacrimile. Dătătorului la fel. Amândoi se încarcă cu fericire... Plecând el a învățat o impresionantă lecție: uneori o hârtie de 50 de lei valorează cât un teanc de 1 milion de dolari!

Pentru unii puțin este mult! Pentru ei puțin poate fi destul! Puținul îi satură. Ca pe Lazăr ce stătea la ușa bogatului… Mă gândeam zilele trecute că bogatul a ajuns în locul de chin nu doar pentru că nu a apreciat pe Lazăr. Ci pentru că l-a dezonorat pe Dumnezeu! Pe Dumnezeul care investise în el!

Aș vrea să te previn: când trece colecta pe lângă tine, când trece săracul pe lângă tine, când ai oportunitatea de a face bine, ține minte: „Cât dai atât valorează Dumnezeul tău!”

Nicolae.Geantă