sursa foto AICI |
Nu cred că
astăzi și l-ar dori bisericile de păstor! Ai noștrii confrați vor să fie
periați, gâdilați la cerbicie, scărpinați între coarne. Am vrea să auzim doar
Evanghelia prosperității! Numai laude! Numai de bine... Dar Evanghelia e cu
Cruce! Cu Adevăr! Cu jertfă de sânge! Dacă am transmite-o în alt mod v-am
plictisi. Și-ar trebui în loc de săbii să vă cumpărăm pijamale, vorba unui mare
pastor, prieten al meu!
Nonconformistul
nu poate fi măsurat cu rigle omenești. E în alți parametrii. Ravenhill zicea că
„așa cum nu putem măsura Soarele cu linearul, nici așa nu poate fi măsurat Ioan
Botezătorul”. Căci despre el e vorba... Hristos a zis că e „cel mai mare om născut din femei vreodată” (Luca 7:23)! Și totuși „e cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu!”
Tot Isus a spus asta. Iar eu și dumneata suntem mai presus decât el. Tot Isus a
zis și-asta! Oare suntem?
A fost
primul martor al Domnului Hristos (Ioan 1-6:8). Primul predicator. Cu eficientă
maximă. Deși a activat extrem de puțin. A fost ca o cometă... Nu le-a predicat
oamenilor că trebuie să se asemene cu el. Ci că toți trebuie să-și schimbe
interiorul...
„Pregătiți calea Domnului” (Ioan 3:3) a strigat inițial Ioan în
pustie. „Neteziți-o!”. Dacă
împăraților li se netezesc drumurile, li se așterne covorul roșu, cu atât mai
mult Domnului Isus! Neteziți-vă sufletele! Nu lăsați găuri în ele, unghiuri
ascunse, asperități. Puneți mâna pe mături și curăți inima de gunoaie. Altfel
nu poate să aterizeze Hristos în voi! Pregătiți calea să vină la oameni, la
biserică. Nu judecați pe nimeni! Nu treceți pe lângă săraci nepăsători! Nu întoarceți
spatele prietenilor care fac greseli! Nu înșelați pe Dumnezeu cu zeciuielile!
Cu închinarea... Nu lăsați aluat vechi! Aruncați haina de răutate! Altfel nu
coboară Duhul peste noi, peste biserici!
„Faceți roade vrednice de pocăința
voastră!” (Luca
3:8), este a doua predică! Cine e pocăit trebuie să demonstreze. Nu cu vorbe!
Cu aparteneța la Israel, la o confesiune, la o familie renumită de creștini. Nu
cu Biblia în mână se demonstrează pocăința. Nici cu amvonul, cu botezul ori cu
steagurile biserici (praporii, cum zic transilvănenii) demonstrezi ca ești
pocăit. Ci cu faptele. Altfel trăim fariseism. „Împărțiți pâinea cu cel flămând”, zice Ioan. Chiar dacă ești
sărac! „Cine are două haine să dea unul
celui ce nu are”. Dumnezeu nu cere ce nu ai. Dumnezeu nu cere dacă întâi nu
ți-a dat! Chiar așa? Avem podurile caselor arcuate de cioroboaie, șifonierele
neîncăpătoare. Sunt soluții sa le ușurăm. Chiar pe strada noastră (a
dumneavoastră!). „Nu luați nimic în plus
fața de ce e rânduit” chiar dacă ai fi la ANAF, la Fisc, la DNA, la
casieria bisericii, șef la cutia milei! Nu uita că ochiul lui Dumnezeu vede! Și
„nu asupriți pe nimeni”. Chiar dacă
ești ofițer, polițist, parlamentar, procuror, patron, profesor, preot, pastor!
Cine nu se poartă așa face roade rele! Și pomul rău este bun pentru... sobă!
„Iată Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1:39) ai mai predicat Ioan.
Când apare Mântuitorul lumii El trebuie pus în centru! Nu Mahomed, Buda, Lenin,
Sf. Parascheva, Arsenie Boca sau Ștefan cel Mare. Nu este dat sub Soare nici un
nume în care trebuie să fim mântuiți, zice doctorul Luca (FA 4:12). Nu știu cum
de uităm așa de des! Mântuirea o are numai cine crede în Fiul. Căci cine NU are
pe Fiul NU Are nici pe Tatăl! (Se aude musulmanilor, evreilor, hindușilor?) Ioan a zis că nu e vrednic nici să-I descălțe cureaua
sandalelor lui Isus. Știți cum se traduce? „Nu
sunt vrednic să fiu nici măcar robul Lui!”. Căci toți suntem niște robi
netrebnici! De aceea a murit Hristos! Să nu uitați: Mielul a fost dus la
măcelărie. La Golgota. Dar azi nu mai Miel. E Rege! E Domnul Domnilor! E Leul
din Iuda. Și când va răcni odată Leul... Toți genunchii de pe planeta se vor
pleca! Și din tot Universul!
„Trebuie ca El să crească și eu să
mă... micșorez!”
(Ioan 3:20), a predicat Ioan. Căci după ce mă întâlnesc cu El, cu Isus Hristos,
nu mai trebuie să mă văd eu! Ci numai El! Când mă văd eu biserica nu are eficientă!
Zicea Marian Mocanu că „atunci când urci
la amvon oamenii din sală nu te văd pe tine, ci Dumnezeul din tine!”
Oamenii trebuie sa vadă „dumnezeirea noastră!” Oare se vede? Când suntem pe
stradă, la serviciu, la școală, la biserică, pe Facebook. Ce văd oamenii când
ne văd pe noi? Țoalele de la Armani, treningurile de la Adidas, șuvițele
blonde, unghiile, mașinile? Sau pe Isus? Pe „social-media” Îl arăt pe Isus sau
etalez ghiftuieli de la restaurant, selfiuri, notele de școală (numai pe cele
bune!), pectoralii, decolteurile? Când fac așa Îl stea îl eclipsez pe Isus!
Oamenii care se smersc se micșorează. Ceilalți se umflă. Mândria e balon. Dar
când întâlnește și un ac de albină plesnește! Fugiți de mândrie! Lângă ea nu
mai încape și Isus…
A predicat
bine Ioan, dar într-o zi a ajuns în lanțuri. A incomodat. Inclusiv pe regele țării.
Noi nu prea mai incomodăm nici pruncii noștrii. Și când a ajuns în lanțuri s-a
îndoit. „Oare Tu ești Acela sau trebuie
să așteptăm pe un altul?” (Luca 7:20), a strigat spre Isus. Sincopă de
credință. (Dumnezeu a vrut să ne învețe că atunci când trec prin încercări și
titanii se clatină!) Isus nu s-a supărat pe vărul lui. I-a transmis doar un sms
scurt: „Spuneți lui Ioan… că morții înviază” (Luca 7:22)
După ce-a
aflat răspunsul Ioan a avut ultima predică. Pentru sine. „Dacă trebuie sunt și martor și martir!” Și a plătit prețul de
intare în Rai cu un cap pe-o farfurie! Cu capul lui! Sfinții totdeauna plătesc
un preț pentru Cer? Chiar așa, noi am plătit vreunul? În Cer va trebui să
arătăm (și) cicatricele făcute pentru Isus! Pentru medaliere…
”În Cer,
spunea fratele Pustan, vom vedea palmele găurite ale lui Isus. Dar și blugii
rupți ai lui Ioan Botezătorul!” Nu știu ce-ar putea să-l impresioneze pe Ioan când
se va-ntâlni cu noi… Dar am vrea să putem să-i arătăm măcar genunchi tociți la
rugăciune! Spor la treabă!
Știu, oamenii de astăzi îl iubesc pe Ioan Botezătorul. Numai că majoritatea trăiesc ca Irod...
Știu, oamenii de astăzi îl iubesc pe Ioan Botezătorul. Numai că majoritatea trăiesc ca Irod...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu