Ce a scris Isus cu degetul pe pământ? - de Nicolae.Geantă

După ce a stat o noapte întreagă pe Muntele Măslinilor la rugăciune, iar fariseii și granzii lor au stat la pândă pe strada cu bordeluri, dimineața în curtea Templului, fețele religioase i-au adus târâș lui Hristos o prostituată. Dar nu să o consilieze, nu să o mântuiască, ci să o... judece!

Au crezut că prind în plasă pe Isus, că deh, El era un simplu Tâmplar. Fariseii fățarnici gândeau că dacă o va elibera atunci Isus va încălca legile lui Moise, iar dacă o va asândi va putea fi reclamat la Pilat. În vremea când Mântuitorul a trăit pe ulițele Israelului  numai romanii aveau dreptul să condamne la moarte! Iar fariseii căutau să-l pârăscă și Sinedriului, și lui Pilat...

Dar Isus își apleacă privirea în jos, și scrie cu degetul pe pământ! Ce scrie? Unii zic că a scris păcatele reclamanților! Alții că a scris conform romanilor o sentință, care abia apoi urma să fi citită! Alții spun că Isus nu dorea să asculte deloc pe pârâși, deoarece era plictisit de șmecheriile lor! Alții spun că Domnul și-ar fi plecat ochii în jos de rușine. Femeia era dezgolită. Unii zic că ar fi tras de timp! Nu știm ce... 

Nu știm dacă a scris “Eu sunt Mântuitor, nu Judecător”. Nici dacă a scris un gest de refuz, sau că a gravat numele și păcatele celor cu piatra în mânâ! Nu știm dacă Hristos a scris fariseilor cu degetul pe pâmânt ca lui Belșatar pe perete: “Cântărit și găsit ușor!” Dar știm că El are ultimul cuvânt. După ce termină de scris NU se mai poate schimba nimic!

Ce a scris Isus pe pâmânt? Nu știm, poate a scris: “Dumnezeu vede în ascuns”. Dar știm că după ce a scris ce-a scris a întrebat: “Cine e martorul?” (Conform Torei nimeni nu era osândit fără mărturis ocularilor care au văzut delictul). “Cine e martor și nevinovat să arunce primul cu piatra!”. Și pe un perimetru uriaș s-a făcut la clipeală din ochi o sahară! Conștiința i-a transformat pe pârâși în potârnichi! Au fugit dar... nu s-au pocăit! 

Nicolae Velimovici zicea undeva în cărțile sale: “În zadar fugi de Dumnezeu; nu te poţi ascunde. E adevărat, El nu va alerga după tine, dar te va aştepta. Şi nu te va aştepta numai în locul în care L-ai părăsit, ci pe toate drumurile şi la toate colţurile lumii”. De aceea Desfrânata nu a fugit! A rămas. Asta e dovada pocăinței!

Nicolae.Geantă

Reueren, Belgia