 |
| sursa foto Facebook Vladimir Pustan |
Spuneam odată că am devenit oamenii programelor religioase
sau a sărbătorilor oferite de tot felul de ocazii, cu un mai mare sau mai mic
substrat spiritual. Cunosc nişte creştini care îi văd doar la inaugurări de
biserici, ordinări de diaconi, întreceri corale, evanghelizări pe stadioane
etc., ei alergând temeinic de la o sărbătoare la alta, de la un program la
altul şi dacă este şi o masă după, slăvit să fie Domnul.
Convingerea mi-a fost întărită zilele acestea când am citit
o carte excelentă a filosofului italian Gianni Vattimo „După moartea lui
Dumnezeu”, ce spunea că oamenii sunt mai interesaţi de spectacolul religios
decât de angajamentul religios, el aducând aici ca exemplu ziua din primăvara
anului 2000 când Biserica Romano Catolică a sărbătorit Anul Jubileului, iar
Papa Ioan Paul al II-lea a ţinut o predică superbă sutelor de mii de tineri ce
au venit să-l asculte. Entuziasmul celor ce vedeau o revigorare a mişcării de
tineret s-a spulberat când cei ce au făcut curăţenie au strâns de pe jos 20.000
de prezervative (cifra oficială pentru că Vattimo vorbea de 300.000!). Aşa că
nu putem pune semn egal între buluceala sărbătorii şi pocăinţa de după.
Va trece şi vara asta... Ne vom aminti cu nostalgie şi de
turneul celor de la Speranţa şi de Festivalul Speranţei şi de Rugul aprins şi
de taberele Peniel şi alte tabere mai mici sau mai mari, precum şi alte
sărbători de vară. Ne vom împinge iar unii pe alţii, în iarnă, la
evanghelizările aferente.
... Timp în care spitalele rămân nevizitate, de fapt la
discreţia Martorilor lui Iehova, în parcuri nu se vor auzi cântările noastre,
în biserici la programele plictisitoare va bate vântul, în şcoli nu se va vorbi
despre Isus colegilor pentru că munca e pentru tractoare, evanghelizarea pentru
misionarii plătiţi, pocăinţa pentru sfinţi şi râvna pentru fraieri.
Cred că adevăratul sfânt e cel de luni dimineaţa şi de
sâmbătă seara. Cred că adevăratul sfânt e cel din noiembrie şi de la grupa de
rugăciune de marţea, e cel cu postul de miercuri până la ora 1400 cu dureri de
cap, e cel cu zeciuiala dată din alocaţie şi cel ce ajută bătrânii să treacă
strada.
De cel din mijlocul sărbătorii a început să mi se facă
frică...
Vladimir_Pustan
www.ciresarii.ro
Mie mi-este mai teama de pocaitii blânzi care-ti zic frati, decât de armatele împrastiate ale jihadistilor înfometati...
RăspundețiȘtergere