Toți avem de-a face cu răul. Nimeni nu scapă neatins. Nici soțul care află că soția îi este infidelă. Nici bussinesman-ul care a avut încredere oarbă în asociatul lui și s-a trezit scos din schemă. Nici liceeana care după o noapte de romantism s-a trezit cu testul care arată că va fi mamă. Nici părinții care s-au așezat pe genunchi în fiecare seară, mijlocind pentru pruncul lor iubit, iar azi el hoinărește fără Dumnezeu prin lume! Nici pastorii nu scapă de vortexul răului, de suferințe, de îndoială, de dezaprecieri și amenințări, de vorbe care-i rănesc adânc. Iar sufletul rănit doare mai tare decât trupul bolnav.
Și Hristos a avut de înfruntat răul! Întins pe o cruce nevinovat, batjocorit de cei cărora le făcuse bine, părăsit de prieteni. Și pentru o clipă (numai) fără Dumnezeu Tatăl. Cu urechile pline de hăhăiala diavolească: “Te-am ciuruit!”. Dar, după o vineri și o sâmbătă de tăcere Dumnezeu intervine în scenă. Max Lucado zicea că ceea ce crezuse Satana că e cel mai mare rău Dumnezeu îl transformă în cel mai mare bine! Moartea lui Isus înseamnă salvarea noastră. Da, Dumnezeu transformă răul în bine! Fiindcă nu răul e biruitor definitiv. Ci binele!
Nu doar diavolul ne vrea răul. Ci și oamenii din jur. E greu de suportat când ceilalți ne fac rău. E greu de suportat când facem bine și ne auzim vorbiți de rău. Dar cel mai greu de suportat este când prietenii ne fac rău! Uneori decât prin indiferență! (După ce zilele trecute am simțit un astfel de gust din partea unor colegi, mi-am adus aminte de Apostolul Pavel care spunea lui Timotei: “La întâiul meu cuvânt de apărare nimeni nu a fost de partea mea”).
Da, răul și răii își fac bine treaba. Dar nici Dumnezeu nu stă degeaba. El transformă răul în bine! Și ceea ce părea o victorie a diavolului devine un mare triumf al lui Dumnezeu! După ce Iosif a trecut prin furcile caudine a spus fraților săi: “Voi v-ați gândit să îmi faceți rău, dar Dumnezeu...” Din povestea lui Iosif am înțeles că Dumnezeu nu schimbă răul în bine numai pentru mine. Ci și pentru cei din jurul meu!
“Dar tu nu vezi că răul progresează”, mi-a reproșat o colegă. “Văd. Dar progrezează numai acolo unde Dumnezeu nu e în viața cuiva”. Pot fi biruitor în încercare. Nu fără să mă doară. Nu fără să aștept. Uneori Dumnezeu nu vine repede! Trebuie să aștept. Să-I pun întrebări. Dar nu disper: indiferent cine mă pune la pământ Dumnezeu mă poate ridica!
Avea dreptate Denisa când mi-a spus azi la liceu “Un rău transformat în bine? Când mi-am pierdut unii din prieteni pentru că nu mă înțelegeau. Prin pierderea lor Dumnezeu mi-a arătat că mi-a făcut bine”...
Nicolae.Geantă
Cu cât un rau este mai apasator si greu, cu atât biruindu-l devii mai puternic, mai calit, urcând mereu mai sus cu încredere în Duhul lui Isus, îti întareste încheieturile si aripile, înaltându-te în zbor, spre noi si noi dimensiuni ale cunoasterii revelatoare si perceptiei cerului infinit învingator pâna la sfârsit...
RăspundețiȘtergere"Nu te lasa biruit de rau ci biruieste raul prin bine."