La prima pauză m-am întâlnit pe hol cu fetele pocăite. Le-am îmbrățișat și am rostit șoptit o rugăciune. Mița, un copil de la orfelinat, ne-a văzut. “Vino repede în cerc”. Și-am strâns-o toți cât am putut de tare! Terapie... “Poate că nu vă îmbrățisează nimeni. Atunci îmbrățișați oamenii voi, le-am spus fetelor”. O îmbrățișare nu costă nimic. Dar face atât de mult bine!
“Ce preferați, o pâine sau o îmbrățișare?”, am întrebat la următorul curs. “O pâine”, a declarat un băiat mai modest îmbrăcat și pletos. “Pâinea îți încarcă stomacul. Dar îmbrățișarea îți încarcă inima”. Planeta are mai mulți oameni cărora le lipsește o îmbrățisare decât o pâine!
“Cât costă Dumnezeu?”, am întrebat niște profesori. Nu mi-a răspuns nimeni. “Spune-ți-ne dvs”. “Cât îi dăruiești tu”. Dacă îi dai un sandwich învechit atât valorează. Dacă la colectă dai un leu atât valorează. Cât timp citești din Biblie, te rogi, evanghelizezi, stai în preajma Lui, atât valorează. Pare-mi-se mie că stăm mai mult pe smartphone-uri...
La prânz am desenat copiilor pe tablă o electrocardiogramă. Cu impulsurile inimii dar și cu o inimă între ele. “Ce e astă”. “Ceva despre bătăile inimii?”, răspunde întrebând un isteț. “Și?”. “Viață...”, spune ezitând. “Inima trebuie să aibă nu doar impulsuri. Ci și dragoste, le spun. Inima care doar bate și nu iubește bate degeaba”. Și crocodili au inimii care bat. Dar sfâșie pe oricine... Inima trebuie să bată dragoste. Altfel, chiar dacă se mișcă în piept e moartă!
Dragostea trebuie să doară.
Îmbrățișările aduc îmbrățișări.
Dumnezeu valorează cât ești dispus să cheltuiești pentru a fi cu El.
Inima pulsează nu doar sânge. Ci și iubire!
Rugați-vă să faceți asta și în zilele obișnuite...
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu