Mai este un mâine în care să speri - de Benoni Catană

Când lacrimi fierbinţi în priviri ţi se-adună,

Străpuns de-ntrebări, apăsat de poveri,
Să nu uiţi de Domnul şi mâna Sa bună!
Mai este un mâine în care să speri!

Când zarea ţi-e plină de-un văl ca de moarte,

Şi ziua de azi e mai neagră ca ieri,

Aşteaptă-L pe Domnul, că nu-i prea departe!

Mai este un mâine în care să speri!

Te-aştepţi la lumină şi-i beznă adâncă,

Alergi după pace, şi nu-i nicăieri...

Rămâi pe genunchi şi mai stăruie încă!

Mai este un mâine în care să speri!

Când cerul de plumb plânsul tău nu-l străpunge,

Eşti singur şi trist, copleşit de dureri,

Un singur cuvânt, să trăieşti, îţi ajunge:

Mai este un mâine în care să speri!

Când vezi pe cei răi afişând fericirea,

Iar tu, credincios, chiar deloc nu prosperi,

Nu-ţi pierde nădejdea, ridică-ţi privirea:

Mai este un mâine în care să speri!

De stai cu Isus şi trăieşti prin credinţă,

Oricât de sărac sau lipsit de puteri,

În El, doar în El este-a ta biruinţă!

Mai este un mâine în care să speri!

E timpul grăbit şi ’napoi nu se-ntoarce...

Oricum n-are lumea să-ţi dea mângâieri...

Tu fă-ţi rugăciunea şi culcă-te-n pace!

Mai este un mâine în care să speri!

Benoni Catană