Jurnal de Belgia - de Nicolae.Geantă

sursa foto AICI

Aalst este un orășel neerlandofon din nordul Belgiei, la o jumătate de oră de Bruxelles. Printre cei vreo 80.000 de locuitori sunt și câteva mii de români. Români care au plecat să facă un ban muncit în străinătate dar nu l-au lăsat pe Dumnezeu în România. Și, din multul, sau puțin lor, au ridicat în, sau lângă capitala UE... biserici! Căci oricât de ieftină ar fi, fără Dumnezeu, nicio pâine nu are gust! 

La astfel de Biserici am fost invitați și noi. Marian Mocanu și Cristi Ianoș au plecat miercuri din București. Dimineața la 7 fără un sfert. Și sora Valentina odată cu ei. Gabi Zăgrean a venit de la Cluj. Românii zboară din toată țara decând avem cea mai mare diaspora din Europa. Dumnezeu nu ne-a chemat printre străini doar la muncă. Ci și la o Evanghelie trăită. Doamne ajută!

toate fotografiile aparțin blogului Nickbags

Frații din Aalst, câteva sute veniți din Sântana (Arad), au închiriat Casa de Cultură Roklijf pentru Evanghelizare. Cu mic și mare, s-au mobilizat exemplar. Și joi seara, pe la 19,00 au luat cu asalt sala... Sute de inși de la sute de kilometrii. Închinarea a condus-o Marian Mocanu. Cu vioara sa trezește și pietrele. Cristi Ianoș îi face un tandem perfect. Căci Cristi când vrea să cânte... cântă! Abia îl mai poți opri. Lângă orga lui uneori și îngerii bat din palme. A urmat Valentina Mocanu. Mama lui Marian e grozavă ca el. Iar vocea sa e-un fel de Dolce Gabanna. Parfum. Câteva sute de oamenii stau în picioare înaintea lui Dumnezeu. Care începe și El să cânte. Cu susur blând ce sfredelește inimile. Apoi dă drumul robinetelor de lacrimi. Cine nu plânge când cântă nu e deplin fericit! A urmat Gabi Zăgrean. Acest neobosit titan evanghelic carpato-danubian. A predicat din Psalmul 32 “Păcat și restaurare”. La final un val de oameni au căzut străpunși la poala Crucii lui Hristos. Lacrimi. Rugăciuni. Eliberări... Trei ore jumătate de Cer pe pământ.

Vineri dimineața a ajuns în Aalst și Nicolae Geantă. Obosit. Pentru Dumnezeu merită să ai nopți albe. Ne-am întâlnit toți la Mihai, pastorul din Aalst, care împreună cu soția sa și-au pus la dispoziție casa. Și tot ce au avut mai bun. La fel și Alberto cu ai săi. Oamenii ăștia s-au purtat de parcă au avut în casele lor îngeri. Mulțumim frumos iubiților! Ați fost adevărați onisimi. Deși noi nu suntem paveli! Benny ne-a făcut steick. Și alte rețete culinare de răsfăț. La prânz i s-a umplut curtea. Zeci de frați. Și surori evident. Au urmat cântări în aer liber. Rugăciuni. Apoi ne-am luat la revedere de a Gabi. A trebuit să plece după numai 48 de ore. Sâmbătă a avut nuntă, duminică evanghelizare. E greu să fi pastor. Dar și eficient.

Seara lumea a venit din nou buluc la sală. Lângă clădire, într-un cort uriaș s-au strâns și belgienii. Mai puțini decât românii. Ai noștri cântă imnuri lui Dumnezeu. Ai lor stau la mese și beau bere. Iar cineva imită ceva din muzica batavilor. Au început din nou Marian, Valentina și Cristi. Peste două ore de muzică. Nuntă adevărată. De fapt fiecare program făcut de Biserică e-o nuntă cu Mielul jertfit la Golgota... Oamenii plâng din nou. Și iarăși se eliberează. A predicat Nicolae Geantă. Despre “Împărăția lui Dumnezeu”. Regatul care se ia cu năvală. Și care nu e ca UE care respinge imigranți. Împărăția lui Hristos primește pe oricine! După alte trei ore de slujbă ne-am strâns cu toți la Albert. Un designer care de la 14 ani a călătorit prin lume. A modelat lemn chiar și la Palatul Albert. Acasă, la regele belgian! A trecut de mult miezul nopții și nimeni nu vrea să plece la somn. Cu Dumnezeu prin preajmă nici genele nu ni se închid. Ochii nici atât!

Sâmbătă la prânz a fost toată biserica din Aalst la o căsătorie. Între-un restaurant chinezesc. Nici la chinezi vioara lui Marian nu tace. Muzica e singura limbă înțeleasă de toți. Cristi Ianoș a dat iarăși recital. Iar la mese Nicu Geantă a încercat să lămurească... doctrine. Frații au multe întrebări. Dar și o sete mare după neprihănire. Seara la 19 am ajuns cu toți la sală. Din nou două ore de cântare. La orga Cristi e de neoprit. Iar Marian și sora Valentina sunt ca picurii de miere. Îndulcesc orice viață amară. Dumnezeu era prezent la fiecare centimetru pătrat. A predicat Nicolae Geantă: “Noaptea când cântă cocoșii lui Dumnezeu”. Harul s-a dezlănțuit. O oră de lacrimi. Cu mic și mare. Scriptura are totdeauna cuvinte care vindecă răni. La chemare oamenii vin în față. Bocete. Pocăință. Iertare. Eliberare. Miros de cer. Așa, ca fânul cosit! Peste trei ore jumătate de atmosferă divină. Strigăte după ajutor. Lanțuri care cad. Mântuirea e numai la Hristos. Și vindecarea. Cineva mărturisește la microfon că a simțit un foc în spinare. Și boala a căzut pe ciment. Apoi altul spune că a fost atins în trupu-i bolnav. Și alții zeci direct în suflete... E trecut de 22,30 și unele grupuri nu mai vor să plece. Iar alții ne reiau cu asalt să vizităm duminică biserica lor. La miezul nopții o parte din frați erau la Alberto. Care nu e doar designer ci și un priceput bucătar! Mulțumim Alberto! Nu degeaba se zice că cei mai buni bucătari sunt bărbați. Mai ales când au în spate soții minunate...

Duminică dimineața am mers cu Marian și Cristi la Biserica Betleem din Grimingen. Pe circulara Bruxelles-ului. Iancu, venit din Portugalia ne-a însoțit. La fel și Robert, băiatul lui Alberto. Pruncul e designer vestimentar! Florin Cheia nu a ajuns din Norvegia, dar Marcel, fratele lui ne-a întâmpinat cu bucurie. Și tot Betleemul din Grimbergen. Marian Mocanu a scos vioara. Cristi orga. Iar Robert a filmat puțin. Mărturiile virtuale fac parte obligatoriu din noi. Băieții au fost concurați de fanfara  bisericii. Interesantă asociere. A predicat Nicolae Geantă: “Rămași in Hristos”. Nimeni nu mișcă. Doar Dumnezeu și câte un prunc din spatele sălii. La chemare vin in fața vreo opt femei și trei bărbați. O soră e bolnavă incurabil. “ Am simțit transferul de sânge din Cer, să cum v-ați rugat”. Alta, de două decenii pierdută prin Belgia s-a mărturisit: “De șapte luni ascult predici cu pastorul Pustan. Și cu dvs. Mi-am schimbat viața. Și azi m-am hotărât să îl urmez toată viața pe Isus. Mă voi boteza...”. Iarăși lacrimi. Vindecări spirituale. Liniște în sală. Zgomot în inimi. Iar eu mi-am pierdut și vocea și lacrimile... Am prânzit la pastorul Mihai. Soția sa e master șef bucătar. Mulțumim pentru orele petrecute în bucătărie. Ca noi să-ți înfulecăm bucatele în câteva minute. Ești și Maria și Marta.

Duminică seara a fost ultimul program. De data asta în Biserica Betania din Aalst. Unde pastor e Mihai. Clădirea micuță s-a umplut ochi. Ce bone e când frații sunt împreună! Marian Mocanu și Cristi au cântat divin. Hainele încep să se ude pe ei. Două ore jumătate Biserica a stat în picioare. A bătut din palme. De la sugari la pensionari. Bucuria a fost la intensitate maximă. Se vedea după lacrimi. Și rugaciuni. Marian Mocanu și-a spus mărturia plângând. Cristi Ianoș era ud in spinare. Mihai cântă și el. Nu e doar pastor ci și solist. All inclusive. În grup acum lider e Valentina Mocanu care a sfărãmat lacătele multor inimi. Predică Nicolae Geantă: “Biserica a doua zi după Rusalii”. Se aprinde auditoriul. Nici nu s-a terminat speach-ul că Pavel, un bărbat robust, om prosper în afaceri s-a prăbușit în fața amvonului plin de lacrimi! Apoi au apărut alții, alții. Unii tremură. Alții tipă ca electrocutați. 

Dar toți scapă de lanțuri. Nicolae Geantă aproape că și-a pierdut vocea după atâtea rugăciuni. Iar lacrimile i s-au uscat pe obraz. După trei ore jumătate dacă priveai profund vedeai cum cresc arIpile direct prin cămăși! Doamne fă-le să crească eficient! Se face rugăciunea de încheiere. Ne pregătim de plecare. “Dacă mai este cineva?”. Și Iancu, pe care eu îl urmăream de vreo 24 de ore dar Dumnezeu de peste 40 de ani, a venit să și predea viața lui Dumnezeu! Aleluia! E prin Bruxelles dar stă în Lisabona. Dar mãntuirea e peste tot! Felicitări Iancu! Ai câștigat cea mai prețioasă luptă. Te-ai învins pe tine! Și ai învins pe Satan! 

Iancu și Pavel sunt veri. Au undeva spre cinci decenii trăite. Trăite ca risipitori. Dar duminica asta au pus punct. După program au invitat rudele și prietenii din biserică la ei acasă. Vor să ofere tuturor pizza. Și friptură de la KFC... Mulțumim fraților! Dumnezeu să vă răsplătească efortul.  A trecut de ora 1,00. Nimeni nu doarme... Nici nu poate dar nici nu  vrea...

Luni dimineață ne-am sculat la 5,00. Dacă nu suntem la 6,00 pe autostradă întârziem la aeroport. Mihai ne duce cu Volvo. Iancu nu se mai poate dezlipi de noi. Vine să ne conducă la aeroport. “Ce puțin ați stat frate Nicu”, zice Alberto. “Marian, când mai veniți?”. A fost puțin ștau, dar am ajuns la timp în aeroport. Unde am găsit un pian. Scump. Pe Cristi îl mănâncă palmele. Iar pianul ne invită să-l folosim: “Pay me, I’m yours”, scrie uriaș cu alb peste negru. Lăsăm bagajele jos. Și începe cântarea. Evanghelizarea de fapt. Călătorii scot telefoanele să filmeze. Să fotografieze. “Noi cântăm nu-i comoară mai mare”. Exact, cine e mai de preț ca Dumnezeul nostru? El a amplasat un pian in aeroportul din Charleroi tocmai pentru ca trei bărbați și o femeie să-i aducă slavă. Marian Mocanu transmite live. Iar cei din țara, și nu numai ne încurajează. “Dumnezeu să fie cu voi”...

E anunțat avionul. Mai avem 30 de minute. Trecem de vamă. Marian vorbește cu niște tineri. Le spune cum l-a scăpat Dumnezeu după 12 ani de droguri. Valentina îmbărbătează doua femei rrome. Evanghelizarea se face nu doar în biserici, ci și în aeroport! Chiar și acolo unde Dumnezeu e interzis! Urcăm in avion. Unde evident se predica Evanghelia. Un bărbat rrom are lacrimi în ochi. “Cândva a fost și el inadunare. Marian îi vorbește cu dragoste. Iar eu mă rog pentru risipitor. “Doamne adu-l cât mai repede acasă!”. Marian Mocanu continuă să-și spună vecinilor de scaun mărturia. Eu iau tableta și scriu jurnalul călătoriei. “Nu ne cântați ceva la vioară?”, întreabă stewardesele. Nu avem cum. Dar vă oferim gratuit CD-uri. Fetele sunt încântate. Iar Dumnezeu ne zâmbește mulțumit. Apoi își deschide mantia cerească și o face zid de protecție pentru noi! Zborul de 2178 km pare câteva secunde. Lângă Dumnezeu timpul își pierde măsura...

Mulțumim încă odată Mihai! Ești un pastor ce îngrijești special de oi. Iar soția ta te întrece! Mulțumim frumos Albert! Și soție tale. Ne-ați răsfățat. Mulțumim Benny, Marcel, Robert, Iancu, Pavel. Mulțumim prezbiterilor, diaconilor, celor doi proapeți miri și tututuror celor implicați. Dumnezeu să vă pună zilnic fulgi la aripile veșniciei. Să zburați bine! Nu fără noi! Și nici noi fără voi!

Mulțumim Doamne Hristoase! Cu tine de mână, cu  cealaltă putem învinge lumea întreagă! 

Nicolae.Geantă, Marian Mocanu, Cristi Ianoș
Charleroi Airport, Belgique