Mi-a plăcut grozava idee a unui vechi prieten, Viorel Frîncu: “piatra de la mormântul Domnului Isus nu e numai mărturia aprigei bătălii dintre viață și moarte, ci și hotarul care împarte inimile: dincoace și dincolo de ea”...
Dincoace de piatră e lumea celor ce urăsc. Nu doar a preoților, a fariseilor și cărturarilor ce știu Biblie pe pâine, ci și a trecătorilor gata să sfârtece din Dumnezeu. Sau a contemporanilor noștri care pun bețe-n roate Evangheliei. Iubirea încoltește automat dincolo de piatra Golgotei... Iubirea este tot ceea ne dorim iar la final este tot ceea ce am avut!
Dincoace de piatră e lumea batjocoritorilor. Hulă. Blesteme. Scuipat. Spini. Dumnezeu lovit. Tâlhărie spirituală. Dincolo de piatră e lumea iertării. Orice lanț va fi zdrobit...
Dincoace e locul rezervat al lumii pentru cei învinși. A ucenicilor care clănțăne din dinți. E teamă. Lipsă de siguranță, de perspectivă. Dincolo de piatră e lumea biruinței. Speranței. Curajului. Chiar dacă uneori te intersectezi cu arene, lei flâmânzi, ruguri aprinse ori camere de gazare...
Dincoace de piatră e locul unde Hristos tace. Nici Ana, nici Caiafa, nici Pilat, nici Irod, nici tâlharul ce cere coborârea de pe Cruce, nu primesc niciun răspuns. Dincolo de piatră Dumnezeu vorbește direct pe nume: Marie, Tomo, Saule... Cel mai tare ar trebui să ne temem de faptul că Dumnezeu nu ne mai răspunde!
Dincoace de piatră domneste moartea. Dincolo împărățește viața... Acolo strigi ca Pavel: “unde ți-e boldul, moarte?”
Paradoxal, deși există Înviere, oamenii cel mai ades nu văd dincolo de piatra mormântului lui Hristos. Și atunci trăiesc numai dincoace, asemeni unui coleg de-al meu care zilele trecute a fost la mormântul lui Arsenie Boca: “N-am simțit nimic, domnule Geantă!”
Nu te opri in fața pietrei! Treci dincolo de ea! Pentru tine, într-o duminică dimineața de April, Hristos a dat-o la o parte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu