Fundaţia CIREŞARII

vrei o diplomă?

sâmbătă, 21 aprilie 2018

Un cuvânt - de Mihaela Mănescu

De ani de zile, Doamne, zac aici.
Îmi pare-o veșnicie de căderi!

Încerc să prind un roi de licurici
Mințindu-mă că-s visele de ieri...
Nici nu mai știu de unde-a început
Pământul să se-mbibe cu gunoi.
A fost un timp când vina m-a durut.
Acum, mi-e-nvelitoare de noroi.
Am biruit cu Dumnezeu, cândva...
Aripile-mi tresar în somnul greu;
Credeam că le-am pierdut pe undeva
Luptând cu mlaștina din duhul meu...
Dar ce să fac cu-aripile în lut?
Mă zbat degeaba... Mă scufund mai rău!
Cu cât vorbesc, cu-atât e mai tăcut
Pământul negru ce mă trage-n hău.
De ani de zile stau încătușat...
Mă simt pierdut de Chipul Tău ceresc.
Înfășurat ca-ntr-un sicriu ciudat,
Mă văd murind, când încă mai trăiesc...
De-ai vrea pământului să-i poruncești,
M-ar azvârli afară din mormânt!
Că nu-i nevoie, Tată, să rostești,
Ca mlaștina din duh să-mi nimicești,
Decât o taină sfântă, un Cuvânt...

Mihaela Mănescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu