Isus nu vede lucrurile aşa cum le vedem
noi. Ucenicii vedeau Templu, slujbe sofisticate, pietre măreţe. Hristos vedea
ruină, distrugere şi sare. Ei vedeau viaţă, El vedea moarte pentru că cine Îl
respinge e un om mort chiar dacă i se pare că trăieşte. Niciun oraş de pe faţa
pământului n-a fost mai favorizat decât Ierusalimul şi de aceea nu mai avea
nicio şansă. Ninive cu o fărâmă din oportunităţile oraşului sfânt izbutise să
se mântuiască.
Oamenii sunt oameni… A folosi clipa
cercetării sfinte nu e o chestiune de şansă ci un exerciţiu de înţelepciune.
Hristos a mai dat Ierusalimului aproape 40 de ani timp de pocăinţă. Un an
pentru o zi la Ninive. N-au folosit-o. A mai rămas deci ca Titus Vespasian
să-şi desăvârşească planul prin foc şi nici până azi cetatea nu mai e ce a
fost. Dar nici nu trebuie să fie…
Sărbătoarea de Florii nu-i altceva decât
popasul minţii ce trebuie să gândească la faptul că ziua de azi pierdută poate
fi pasul spre o veşnicie de dezastru. Baraba nu-i o soluţie nici măcar de
moment. Dacă vom tăcea noi vor striga pietrele. Adică, se vor văita…
Vladimir_Pustan
E jale si doliu mare printre muilioanele de "pietre" ale cetatii religioase zidite pe nisipul miscator, instabil al relativismului doctrinelor false, lipsite de "piatra din capul unghiului si de "mortarul liant al " Duhului Sfânt, asediate de doua milenii de vrasmasul puternic al ADEVARULUI absolut eliberator, care a zadarnicit harul, darul lui Dumnezeu, prin meritocratia competitiva dintre liderii pastori platiti de guvernele fiarei nemiloase, care decimeaza si pun sarcini din ce în ce mai grele pe spinarea oilor, oitelor si mieluseiloR
RăspundețiȘtergere