Mama - de Vasile David

Privesc la mama … e bătrână

Şi tânăr nu mai sunt nici eu …

Tot ce era uşor odată

Acum îi pare-atât de greu.

Văd ochii ei plini de iubire

Privind la mine osteniţi,

Simt paşii ei odată sprinteni

Cum calcă greu şi obosiţi.

Încerc ades s-o prind cu braţul

Şi-n mersul ei s-o ocrotesc,

Căci ştiu sosi-va ziua-n care

Pe drum ne-ntors o s-o-nsoțesc.

Neputincioasă-ntreabă-adesea

Despre nimic … despre ceva …

Răspunde-i fără şovăirew

Da-i tot şi nu o mai certă.

Şi dacă totuşi nu-nţelege

Repetă-i iar, nu te-ofensă,

Gândeşte-te ce-aproape-i vremea

Când nu te va mai întreba!...

(Vasile David e un român plecat in Italia)