Fundaţia CIREŞARII

joi, 15 martie 2018

De ce rămân... - de Nicolae.Geantă

Astăzi la Leipzig, la Buchmesse, unul dintre cele mai vechi și mai mari târguri internaționale de carte din lume, domnii Andrei Pleșu și Mircea Cărtărescu, în fața pressei germane, au vorbit despre România și probleme ei. Proteste, DNA, corupție... “România este genul de loc în care te întrebi în fiecare zi dacă merită să rămâi sau dacă trebuie să pleci", zicea Mircea Cărtărescu. 

"Să rămân sau să plec?", se întreabă cel mai des românii. Și vreo 4 milioane și-au luat bilet numai dus... Fiindcă, vorba domnului Pleșu, “țara are puține de oferit pentru a îmbunătății situația”.

Am întrebat colegii mei profesori de ce nu au plecat din țară. Familia, limba, diferite motive întemeiate... “Dar dvs de ce ați ales să rămâneți?”, sunt întrebat de curioși. 

Chiar așa? De ce am ales să rămân? Într-o țară care e pe locul 50 în topul fericirii. Care se degradează alarmant. Economic. Financiar. Social. (Dacă vrei sa vezi adevărata față a României du-te puțin în Valea Jiului. Sau treci prin Hunedoara. Ori prin Roman, Galați, Ștei). Fabrici distruse, familii distruse. Natalitate aproape lipsă. Salarii mizere. Spitale ineficiente. Politicieni corupți. Poliție șmecheră. Nepotism. Uși închise, trãntite în nas. “Nu ești de-al nostru”, este sintagma pe care eu o primesc cel mai des! 

Nu am rămas în România să fac o carieră. Nici profesională, nici politică, nici financiară. Și nici măcar de scriitor amărât. Nu am rămas din cauza familiei, a prietenilor, a pitorescului meu sat, sau a faptului că nu am unde mă duce. Că nu am avut oferte. Ca nu m-aș fi descurcat... 

Domnul Pleșu zicea azi că în România nu funcționează decãt cultura. Și asta e bine! Eu cred că pentru asta o somitate ca domnia sa a rămas în România. “Dar spune-ne odată omule tu de ce ai rămas?”, sunt întrebat. “Eu am rămas pentru Dumnezeu”. “Dar ce, nu este Dumnezeu și în alta țară”, mă iscodește o colegă. “Este, dar Dumnezeu pe mine m-a chemat să îi slujesc aici!”

România nu are condițiile cele mai optime de trai. (Dar nici Afganistan, Niger sau Eritreea nu e). Prin urmare, în ultimii doi ani mi-a tot venit în gând să-mi fac valiza și să fug din Subcarpați. Dar nu am făcut-o... Nu am putut să îl las aici pe Dumnezeu singur. Încă e mult de muncă pentru El... 

Pe cei ce au ales să plece nu pot decât să îi felicit. Au scăpat (parțial) de stress. Pe cei ce au rămas îi felicit. Fiindcă #rezistă! Vor birui...

Sincer? Pe mine în România mă ține Dumnezeu. Pe tine cine te ține?

Nicolae.Geantă



Un comentariu:

  1. Probabil ceva...inexplicabil!
    Din pacate "Romania" ma impinge afara pe zi ce trece mai mult...nu stiu cat voi rezista.

    RăspundețiȘtergere