Dragostea - de Mihaela Mănescu

Dragostea de Sus ne strânge

Și ne ține la un loc.

Dar de nu știm cum Se frânge

Duhul, când un frate plânge,

Nu iubim ca El deloc...

Dragostea ne dă răbdare

În cuptorul arzător.

Dar de nu vedem că-L doare

Pe Hristos, de-acel ce moare,

Nu iubim ca El, cu dor...

Dragostea ne e seninul

Bucuriei fără nori.

Dar de n-auzim suspinul

Inimii ce-ndură chinul,

Nu iubim cu-ai Lui fiori...

Dragostea ne-aprinde jarul

Și ne dă trăiri adânci.

Însă de uităm calvarul

Omului ce gustă-amarul

Lumii, nu iubim atunci...

Dragostea cere jertfire.

Dar de nu ne dăruim,

Suntem frați în răzvrătire;

Și robiți de vechea fire,

Pe Isus noi nu-L iubim...

Mihaela Mănescu