5,14 copii/femeie era fertilitatea româncelor în 1912. Locul întâi în Europa. 1,3 copii/femeie e fertilitatea în prezent. Un loc codaș. Aceeași etnie. Același ADN. Aceeași hormoni. Dar...
Întâi femeile au protestat la Paris. “Des Blonches”. În 1904. Cereau drept fundamental pentru prostituție legalizată! “Maison de tolerance”. Apoi au protestat sovieticele. În 1917. Și-au obținut drept fundamental de avort! Nu s-au lăsat nici americancele de la Planning Parenthood. Care anual investesc sute de milioane de dolari în clinici unde se avortează gratuit! Unde fetușii merg direct în găleți de gunoi. Unde copiilor născuți nedorit li se frânge gâtul și-s aruncați la tomberon!
Comunismul a implantat avortul și în mintea româncelor. Între 1956-1966, pe plaiurile mioritice, au avut loc 7,8 milioane de avorturi! L-a îngrozit până și pe tiranul Ceaușescu. Apoi, dictatorul a interzis pruncuciderea. În libertate, imediat după Decembrie ‘89, s-a proliferat dreptul femeii pentru avort! Un câine care mușcă pe furiș. Nu-l vezi dar te nenorocește ca nație...
Prima dată au dispărut cărucioarele de copii de pe străzi. Apoi s-au închis grădinițele. S-au comasat școlile. Ulițele satelor au rămas pustii. Casele goale. Bătrânii fără mãini. Iar liniștea a devenit înspăimãntătoare. Așa e totdeauna înainte de furtună!
În școlile din Romãnia se vorbește despre planning familial. Vin medici și vorbesc fetelor despre protecție. Despre anticoncepționale. În spitale se fac avorturi adolescentelor fără știrea părinților. La televiziune se promovează filme cu depravați. Presa ne îngrozește cu statistici al procentului descrescător de copii. Dar motivele diminuării nu ni le spune. Preoții cei mai mulți închid ochii. Pastorii închid gura... Și România a falimentat la producția de lapte praf. La biberoane. La pamperși.
“Suntem săraci, nu ne permitem să întreținem pruncii”,’ se strigă obsesiv pe la colțuri. Satanic slogan. Cånd eram elev România avea populația cât Congo. Vreo 22 milioane. Azi, după trei decenii jumate, Congo are peste 83 milioane. Și noi? Sub 19... Africanii sunt mult mai săraci. Dar ei sunt veseli și noi triști. Căci ei trăiesc fericirea neavortului.
Fericirea neavortului e mângâierea micuțelor mâini pe tâmplele albe. Niciun Schwartzkopf n-o poate înlocui. E pasul dezechilibrat al ghemotocului care alergă haotic spre tine neținând cont de obiectele de care se poate zdreli. Niciun spectacol nu e mai emoționant. E gânguritul ce sună ca un regal simfonic într-o zi plină de neîmpliniri! E micul sărut de seară care-ți dă delete la tone acumulate de stress.
Fericirea neavortului e niagara de lacrimi fericite când Prințul sau Prințesa ta au urcat pe treapta înaltă a podiumului. E adrenalina care te ține treaz în rugăciunea de la miezul nopții. Și de la fiecare început de zi. Atâtea examene trebuie trecute! E inima gata să-ți sară de sub cămașă când odorul ți-a venit de mână cu aceea cu care-și va împărți viitorul...
Fericirea neavortului lungește zilele. Dă bucurie în luptă. Întărește credința. E conștientizare că te poți asemăna cu Dumnezeu la microscară. Înveți să ierți, să uiți și să iubești. Ține dragostea ca verb pân’ la sfârșit. Și dincolo...
Fericirea neavortului e viitor. Păstrează în viată nu doar număr de prunci, nu doar etnii, nu doar națiuni. Ci și destine. Mari destine... Dolores Aveiro a vrut să-l avorteze pe Cristiano Ronaldo. Fotbalistul portughez cu 4 baloane de aur. Și 3 ghete de aur. Probabil cel mai valoros fotbalist din lume. Theresa a vrut s-o avorteze pe Celine Dion. Era al XIV-lea copil al canadiencei. Dar un preot catolic s-a opus. Iar mai târziu vocea fetei a încântat omenirea. Probabil și Beethoven ar fi trebuit avortat. Avea acasă opt frați bolnavi incurabil... În urmă cu 50 de ani o liceeancă a rămas însărcinată. A băut otravă, a ridicat greutăți, s-a lovit constant cu burta de colțul șifonierului. A făcut eforturi incredibile să avorteze. N-a reușit. Apoi a născut un copil și l-a părăsit. Iar copilul acela sunt...eu!
Sâmbăta asta e Marșul pentru Viață. Ar trebui să ieși în stradă să vorbești celor ce nu știu ce este fericirea neavortului. Celor ce nu cred că poți fii fericit cu copii. Să le spui că ei sunt cea mai prețioasă comoară a unei femei. Sunt diademă. Că ei fac orice mamă Regină. Și că cine nu îi are se simte ca un colier neșlefuit. Cu strălucire mată. Că gust de pietriș între dinți simte femeia care nu poate să nască. Dar cine poate și nu vrea...
În România s-a distrus prea mult pofta de viață... Viața trebuie apărată. Dar nu doar odată pe an. Continuu. E perisabilă.
Iubiți copiii! Fără ei viitorul nu sună bine. Nici măcar la Vodafone...
PS: “Dom’ profesor nu lăsați fetele de la dvs din clasă să vină la amfiteatru să le vorbescă doamna doctor?”. “Despre ce?”. “Despre metode de protecție”. “Nu. Le vorbesc eu”. “Păi ce, vă pricepeți?”, s-a mirat o colegă. “Nu. Dar le vorbesc despre abstinență! E biblic. Și e cea mai sigură metodă!”
Nicolae.Geantă
un binecuvântat scăpat din caracatița avortului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu