Când vorbesc despre tine, cuvintele mi se lovesc de colțurile metaforelor uzate și revin apoi în oala de lut a imprecațiilor. Mă chinuie obsesia emigrării ratate și de aceea te iubesc disperat, ca paraliticul scaunul cu rotile.
Ești țara mea, coșmarul și visul meu, eu paralel cu tine, statul paralel cu toți. O apă și-un pământ, geografie cât cuprinde, biserici cu turle înalte, străpungând norii, ca săgețile dacilor în căutarea ploii.
Nu ai un destin mesianic, ai doar un tupeu pe care nu-l arăți la Bruxelles, ci pe malul Dâmboviței.
Nu știu ce ne rezervă viitorul, dar sigur pensii nu. De aceea, pentru că mi-ești datoare, să taci din gură când vorbești cu mine.
La mulți ani ție, care nu ai prezent. La trecutu-ți mare, mare viitor. Cu promisiunea asta nu mă mai interesează prețul gazului. Aștept să vină Ștefan Hrușcă să înceapă colindele și lerul, dar până atunci, la mulți ani, România, oriunde te-ai afla!
Vladimir_Pustan
"Caci voi ati murit, si viata voastra este ascunsa cu Hristos în Dumnezeu."
RăspundețiȘtergere"Dar CETATENIA noastra este în ceruri, de unde asteptam ca Mântuitor pe Domnul Isus hristos."
Fiti binecuvântati !