Noi creștinii propovăduim că prezența lui Dumnezeu se aseamănă cu lumina. Și este real. Unde e El prezent întunericul lipsește. Îmi place însă că Boreham spune că prezența lui Dumnezeu se asemănă cu o pasăre. "Când o candelă se stinge, zice scriitorul englez, lumina ei dispare. Dar când o pasăre este izgonită dintr-un loc, ea zboară și se așează în altul unde începe să cânte!".
Istoria Bisericii ne arată că oridecâte ori a fost izgonit Dumnezeu dintr-un loc, El și- cântat trilurile sfinte în altul! Ierusalimul nu L-a mai primit, dar a cântat nou în Roma și Atena. Catolicii nu l-au mai primit apoi, dar a cântat cu Luther în Germania! Luteranii n-au mai fost încântați de El, dar a cântat cu moravienii lui Zinzerdorf. Apoi cu metodiștii lui Wesley, cu baptiștii lui Spurgeon, cu "frații" din Plymouth, cu penticostalii din Azusa... Americanii și europenii de azi L-au izgonit pe Hristos din familie, din școli, din biserică. Dar El s-a dus și cântă prin America de Sud, prin Africa, prin India și China... Doamne, să nu pleci și din România!
Oricât s-ar chinui seculariștii, gay și lesbienele, hedoniștii sau habarniștii, să stingă Cântecul Golgotei nu vor reuși. Pasărea Cerului se va muta pe alte ramuri să-și fredoneze trilul. Nu vreți să fiți dintre cei care-i cântă muzica? Dintre cei care țin aprinsă candela?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu