Despre manipulare - de Gabriel Florut

1. Când mulţimea este manipulatã, slava predicatorului este în joc şi nu slava Domnului. Predicatorul care manipuleazã îşi poate propune sã facã aceasta ori de câte ori merge la amvon. De aici rezultã cã puterea lui vine din tehnicile învãþate la ocoalã sau din cãrţi. De cealaltã parte, când Duhul Sfânt cerceteazã congregaţia, puterea lui Dumnezeu vine peste predicator din afara lui (de cele mai multe ori atunci când se aşteaptã cel mai puţin), pentru ca omul sã nu-oi atribuie lui gloria, ci sã Îi dea slavã numai lui Dumnezeu. El nu este un actor, ci un administrator al tainelor lui Dumnezeu (cf. 1 Cor. 4:1)


2. Când mulţimea este manipulatã, oamenii rãmân impresionaţi dar nu schimbaţi, drept urmare sunt aruncaţi în depresii spirituale sau existenþiale şi abia apoi realizeazã cã ceea ce au gustat a fost o minciunã emoţionalã. În schimb când Duhul Sfânt cerceteazã oamenii, El îi cerceteazã la nivelul minţii, deschizându-le mintea cu Cuvântul Sfânt, schimbându-le atitudinile şi gândurile, producând în ei naşterea din nou. Când Duhul Sfânt naşte din nou, se observã o roadã durabilã. Manipularea nu va putea niciodatã sã producã naşterea din nou, pentru cã ea nu este de sorginte divinã, ci de sorginte umanã: „Ce este nãscut din carne este carne, oi ce este nãscut din Duh este Duh” (In. 3:6).

3. Când mulþimea este manipulatã, e pentru cã nu existã oameni cu darul deosebirii duhurilor. Darul deosebirii duhurilor este o capacitate extrasenzorialã cu care Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, înzestreazã oamenii, descoperindu-le într-un mod tainic în duhul şi în mintea lor dacã ceea ce se petrece este sub egida Duhului sau sub egida unui duh rãu, care pozeazã drept înger de luminã. Acesta este darul deosebirii duhurilor (1 Cor. 12:10). Noi credem cã orice om nãscut din nou poate şi trebuie sã cerceteze duhurile, sã vadã dacã vin de la Dumnezeu sau nu (cf. 1 In. 4:1) şi aceasta în funcþie de maturitatea spiritualã a fiecãrui creştin în parte. Dar existã oameni înzestraţi de Dumnezeu în mod special ca sã distingã dacã o anumitã lucrare este de la Dumnezeu sau nu. În cartea Apocalipsa Domnul Isus vorbeşte despre „adâncimile Satanei” (Ap. 2:24); adâncimi care nu pot fi cunoscute de orice om mântuit, ci numai cei care au acest dar de la Dumnezeu. Aspectul încurajator este cã avem libertatea din partea lui Dumnezeu sã cerem ce dar dorim – inclusiv acesta (cf. 1 Cor. 14:1), însã Duhul este suveran oi dã „fiecãruia în parte, cum voieşte” (cf. 1 Cor. 12:11). Cred cã Biserica Domnului trebuie sã înceapã sã cearã oi acest dar care se bucurã de cea mai micã popularitate – oi aceasta într-o vreme în care prorocii mincinooi sunt din ce în ce mai mulţi. Cei care au darul deosebirii duhurilor sunt oameni foarte smeriţi şi foarte buni cunoscãtori ai Sfintelor Scripturi. Ei au o fineţe datã de Duhul Sfânt pentru a proteja Biserica oi a se ridica împotriva învãţãtorilor oi învãţãturilor false.

* Din volumul "Evanghelizarea in postmodernism", autor Gabriel Floruţ, editura SBR, 2011