A ridicat ochii şi a văzut: un loc ca Edenul. O câmpie numai bună pentru agricultură comercială. Pentru vitele sale. A văzut iarba verde, dar negreala păcatului din inima sodomiţilor n-a văzut-o. Pentru că ochii noştrii nu au capacitatea să vadă în termen lung. Şi nici în adâncimea sufletelor.
Şi-a ales câmpia şi-a lăsat muntele unchiului său nonagenar. Bătrânul era obligat să facă alpinism. Alpinism şi altare. Tânărul n-a ştiut deviza: cu cât urci mai sus pe înălţimi, cu atât gâdili mai bine cerul. Aici eşti mai aproape de Dumneezeu.
Iniţial a plecat în câmpie. Apoi a intrat în Sodoma. Apoi a intrat Sodoma în el. Imediat după ce şi-a ales partea mai bună, unchiul său a fost vizitat de Dumnezeu: „Ai piedut o bucată mănoasă Avraame, dar ţara toată este a ta”.
În Sodoma nu erau altare. Deci, nu era Dumnezeu. Sodomiţii aveau închinările lor: înjurături, violuri, crime,droguri, manele, gay. Hollywood. Nimeni nu mergea la biserică. Pe nicăieri nu era o Biblie. În concluzie, nuavea cine să-i despartă de păcat. Era un loc atât de depravat, că Dumnezeu a refuzat să intre chiar şi în ziua judecăţii: a trimis numai cei doi îngeri. Unde-i păcat, Dumnezeu e totdeauna absent.
În Sodoma, tovărăşiile rele i-a stricat obiceiurile bune. Cică îşi chinua sufletul printre ei, totuşi nu i-a păsăsit.Nici nu a avut de gând. Niciodată nu le-a vorbit despre mântuire. A ales să fie politician, la poarta cetăţii, nu predicator. Nu mai citea Biblia, nu se mai ruga, nu mai postea. Nu-şi mai ţinea familia în echilibru. Apoi şi-a căsătorit fetele cu smolarii. Le-a condamnat la crematoriu. Unchiul său însă îşi căsătoreşte feciorul c-o fată pocăită, ca el.
A plecat bogat în Sodoma. Dar într-o zi ajunge prizioner şi pierde tot. Tot ce agonisise în ani de zile. Dumnezeu i-a dat însă o altă şansă, şi-L scapă din lanţ. Dar el nu se pocăieşte, nu se întoarce la altar, ci iar...în Sodoma. Viaţa deşartă e ca un drog. Sângele nu e sătul fără ea. Dar nici familia în siguranţă.
În ziua în care a tras linie, Dumnezeu a venit şi l-a binecuvântat pe Avraam cu un fiu. Cel ce stă la altar în ziua judecăţii primeşte o răsplată. Apoi şi-a luat diplomatul cu butoane şi-a plecat să detoneze Sodoma. Prăpădul îi aşteaptă pe cei fără altar.
Şi-a scos o parte din familie din Sodoma, dar n-a scos Sodoma din familie. I-a salvat de focul Sodomei dar nu de focul iadului! Unele fete şi ginerii i-au fost icineraţi de vii acolo. Dacă el nu s-ar fi dus în cetate... Soţia i s-a transformat în stâlp de sare. Privitul înapoi, după viaţa de păcat te face stancă. Averea i s-a transformat în scrum. El, s-a apucat de băut. Să-şi înece amarul. Când a fugit la 4 dimineaţa alarmat de îngeri, ăsta a luat la subţiori damigeana. Biblia a uitat-o pe noptieră. Îmbătându-şi tatăl, fetele sale au făcut incest. Au dat copy-paste la ce văzuse în cetate la alte fete. Îşi păstrase trupul curat în Sodoma, dar nu şi mintea. Ele au tradus: minte murdară în trup sănătos. Incestul a adus pe lume doi dintre cei mai mari duşmani: Amon şi Moab. Când naşti după o viaţă fără altare s-ar putea să ai fii de demoni. Ca Stalin. Ca Hitler. Ori Marx.
Cu ce-a rămas după ce-a incendiat Dumnezeu Sodoma? Cu nimic! Viaţa fără altare te răsplăteşte cu zero. Ba-ţi ia şi cu ce-ai plecat la drum. De ce l-a scăpat Dumnezeu pe Lot? – căci despre el e vorba. (A fost neprihănit? Nu. Chiar dacă Petru susţine asta). A scăpat datorită lui Aavraam. El mijlocise.
Stai lângă altar. Numai acolo e prezent Dumnezeu. Nu fi Lot, căci nu se ştie dacă există vreun Avraam sămijlocească pentru tine! Iar Sodomele, sunt multe...
Nicolae Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu