Fundaţia CIREŞARII

joi, 21 februarie 2013

Ștacheta și ușa lui Hristos - de Nicolae.Geantă

Serile trecute, așteptând într-o benzinarie, i-am spus unui frate scump - care se mira de unele derapaje ale bisericii moderne, că acestea sunt prezente acolo unde creștinii coboară standardele. Unde se coboară sfințenia din bernă.

Dacă vrei să fi campion olimpic la sărituri trebuie mai întâi să sari peste ștachetă. Când e pusă la 2 m trebuie să sari minim 2 m. Admiterea în concurs se face pe baremul pus de forurile de profil. Dacă ai coborât nivelul nu te poți aștepta la medalie. Ci la eliminare din concurs. În biserică baremul e Hristos. Ca să fi admis pentru cer, numai El este etalonul. Orice coborâre te face looser.

Să aveți patul neîntinat la căsătorie, să nu vă mâniati, să nu depuneți mărturie mincinoasă, să nu ucideți, ferice de cei cu inima curată, ferice de cei blânzi și împăciuitori, nu bârfiți pastorul, nu pălmuiți soția, nu discriminați aproapele, sunt numai câteva dintre stas-urile lui Hristos. Dacă nu te încadrezi în acest barem, ai picat bac-ul cerului. Bisericile nu evanghelizează pentru că au coborât norma misiunii, nu-s spirituale deoarece au coborât ștacheta nașterii din nou, nu cresc căci folosesc prea puțin Biblia. Nu poți fi sfânt și cu divorț, creștin și cu avort, pocăit și cu țigară, ori cu sticla în frigider. Nu poți să te împărtășești dimineața și să dansezi în cluburi seara, să pleci de la rugăciune direct la telenovele, de la cor la manele. Cine face așa nu mai are barem. Trăiește la plesneală. Și așa va sfârși. 

După ce au coborât ștacheta, bisericile au devenit pestrițe. Căci, odată lăsate gardurile mai jos, au început să sară caprele în staul. Apoi ne mirăm de unde au ajuns derbedeii printre sfinți, de ce unul trădează, de ce e lumesc, de ce anăscut la 5 luni de la nuntă, de ce a făcut gafa cutare. Pentru că n-a intrat pe ușă. Iar ușa e Isus. În biserică, în veșnicie, nu se intră decât prin El.

Nenorocirea se adâncește când prin gardul coborît se fac găuri. Atunci nici oile nu mai intră pe ușă. Se intră, se iese, alandala. E situația în care iei icoana la subțiori, pui un metru  de lumânari, ți o zi de sărbătoare, nu consumi decât păpădie, țipi de crapi tavanul bisericii, iei cina cu suc. Adică mai pui și alte porți în afară de Hristos. Viața ajunge ca o curte fără garduri. Intră oricine pe moșia ta.

Domnul ne spune că la o nuntă împărătească, unul a intrat în salon fără haina de nuntă. Interogat cum de a reușit, intrusul a rămas mut. Apoi, bodyguarzii imperiali l-a zvârlit în hăul gros de afară. Unde e plânsul și scrâșnirea dinților.

Dacă Hristos a lăsat o ștachetă noi trebui să ne chinuim să sărim măcar 1 cm peste ea. Și s-o lăsăm obligatoriu așa. Dacă nu, când Păstorul se va plimba printre oi pe pășunile celeste va întreba caprele pe unde au intrat. Apoi, cete de îngeri le vor scoate dintre oi și le vor face frigări.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu