ProSefora

youtube

sâmbătă, 30 iunie 2018

Viață și boabe de rouă - de Nicolae Geantă

Într-o zi îngerul boabelor de rouă s-a supărat! “Toți ceilalți sunt mai importanți ca mine!”. Și nu și-a mai făcut treaba. În fiecare dimineață plantele se trezeau uscate. Au apărut contestații la Dumnezeu. L-a chemat pe înger în audiență. “De ce?”. “ Pentru că-s cel mai puțin important dintre îngeri”. Apoi Dumnezeu i-a arătat pământul pârjolit! “Uite consecințele!”. Îngerul tremură trist. “Nu am știut că sunt atât de important!”. Și, după ce Dumnezeu a lăsat o ploaie, totul a revenit la viață!

Nu te considera lipsit de importanță! Dacă ar fi fost așa Dumnezeu nu te-ar fi adus în Biserică! El nu greșește niciodată! Poate nu faci o slujbă mare, nu ești predicator, scriitor ori cântăreț vestit, dar ești un tată bun, o mamă ce risipește iubire, un vecin care zâmbești în fiecare zi, un tânăr care trimiți sms-uri de îmbărbătare! Un bărbat ce pui broșuri creștine în plicuri frumoase. Apoi le vârî pe sub uși. O femeie care aduci flori la biserică. Ori câteva mere în șorț, cum făcea o bătrânica simpatică în orașul meu acum mulți ani! La Moody Institute Chicago niște bătrâne pensionare șterg urmele de pe ușile de sticlă în fiecare duminică. Și sunt 4 programe!

vineri, 29 iunie 2018

Muștar și ameliorator - de Vladimir Pustan

fragment preluat din a XI-a poruncă

Aluatul lui Irod din Marcu 8:15 reprezintă totalitatea metodelor lumești introduse în biserică. Irod a avut autoritate spirituală, dar a folosit-o lumește. Cu aceleași buze Irod săruta și mâna marelui preot și mâna administrației romane. E ceea ce încercăm acum printr-un balet pe sârmă – să împăcăm pe Dumnezeu cu Cezarul. Amestecul politic și al statului în biserică e catastrofal. Banii proveniți din accizele de băutură și tutun, banii din avorturi ajung în salariile clericilor și în construcția bisericilor.
Apoi ne întrebăm de ce lipsește Duhul…

Metodele de marketing din lume și-au făcut loc în biserici pentru că fiii întunericului sunt mai deștepți decât fiii luminii, iar versetul acesta l-am folosit până l-am golit de conținut.
Am confundat prezența noastră în viața socială a cetății cu prezența noastră în viața politică, deși sunt două lucruri total diferite.
Ce e de făcut? Că se moare.
Trebuie să fim atenți la interior. Deși persecutată aspru de două mii de ani, toate problemele adevărate ale Bisericii au venit din interior. Persecuția e o armă prea slabă și nu ne pot face ei rău cât ne putem face noi.

Azi ne rugăm pentru Ionela

Ionela e o femeie de aproape 60 ani. Este grav bolnavă. Medicii nu i-au mai acordat nicio șansă. A fost trimisă acasă. Fiica ei a trebuit să vină din Italia s-o îngrijească. Căutând pe internet a dat peste muzica fraților de la Toflea. Și prin ei a dat de mine. Mama ei dorea neapărat sa se mărturisească unui pastor! Am ajuns la ea pe 12 Iunie, după sute de km parcurși. Am plâns împreună. Ne-am rugat. (Am apelat  să mă sprijine pentru asta la peste o sută de frați). I-am făcut ungerea. Femeia și-a predat viața Domnului! Dar cel mai uimitor lucru a fost rugăciunea sa. Deși are metastază (ultima fază), Ionela nu a cerut nicodată în rugăciune vindecare!!! Spunea numai: “Ai milă de mine Doamne! Iartă-mă! Nu mă lăsa aici!”.

Am plecat acasă fericit. Mai ales că s-a întors la Domnul și fata sa venită din Italia. Am vorbit cu ele de mai multe ori, telefonic. Am rugat un pastor din orașul ei să o viziteze! Și biserica lui a fost lângă ea. Apoi Ionela a ajuns iar la spital. La începutul săptămânii acesteia fiica ei mi-a spus că Ionela nu mai poate vorbi! Nu mai mănâncă, nu bea decât putină apă, nu mai cunoaște pe nimeni... am regretat ca am vorbit prea puțin cu ea!

I-am spus să mă țină la curentu cu starea mamei sale!
Dar ieri pe la 17 m-a sunat Ionela! Își revenise! Era singură, în spital, fără fiica ei!

Nu știu prin ce va trece în viitor dar vreau să vă rugați cu mine pentru ea pentru ea! Dumnezeu poate face orice minune! Trebuie doar să credem!

****
1 Iulie 2018 ora 3,35 Ionela a trecut la Domnul! Dumnezeu să îi mângâie și mântuire familia!
Mulțumim tuturor celor ce v-ați rugat!
Nicolae.Geantă

joi, 28 iunie 2018

De unde venim și unde ne ducem – de Nicolae.Geantă


”Și totuși, noi de unde venim?”, sunt întrebat de liceeni ce-și caută identitatea. ”Fiecare om vine din Cer. Dintre îngeri”. Și tinerii fac ochii cât cepele...

Am citit odată că înainte de a se naște orice copil stă în Paradis, între îngeri. Când e trimis pe pământ îngerul îi pune degetul la gură, să tacă. Să nu spună nimic despre Eden. De aceea vreme de un an nu vorbește! Dar tot tăcând, spune Octavian Paler, copilul uită de unde a venit! În Paradis copilul avea aripi! De aceea pe pământ o vreme nu poate merge! E greu să te folosești de picioare după ce ai purtat aripi!

Venim din Cer și de aceea ne e dor de Acasă. Trebuie să ne întoarcem cu toți într-o zi! Diavolul știe foarte bine asta și de aceea ne-a pus în ochi doar verdele de Paris al pământului. Și-a scris ”Sens Unic”. Apoi ne minte cu filosofia lui Cehov: ”nu mergeți înainte din dragoste de viață ci pentru că nu aveți de ales!” Și la capăt e... pierzarea!

miercuri, 27 iunie 2018

Spionajul Facebook

Facebook - rețeaua socială care a făcut mai mult rău decât bine, a trecut printr-o mică urechere la cancelaria UE. Totuși, elevul neastâmpăorat care e în posesiunea a peste 2,19 miliarde de conturi (trim.I, 2018), nu numai că vinde cu 12$ identitatea fiecărui useri, dar continuă agresiunea digitală. Iată ce scriu cei de la EVZ.ro
Facebook ar fi înregistrat un brevet care implică folosirea camerelor frontale de pe dispozitive pentru a-ți citi expresiile faciale și a înțelege dacă îți place sau nu conținutul afișat în feed. Compania vrea să știe ce statut socioeconomic ai, cât dormi noaptea și nu numai.
Facebook spune că aceste brevete nu reflectă neapărat planurile de viitor ale companiei, dar puse cap la cap, acestea arată că site-ul e într-o continuă fugă pentru colectarea datelor personale de la utilizatori.
Site-ul vrea să știe dacă ești într-o relație și fără să îți postezi ceva pe rețea...

Vezi tot articolul aici 
https://www.statista.com/statistics/264810/number-of-monthly-active-facebook-users-worldwide/

Diferiți dar la fel! – de Nicolae.Geantă

”Citesc tot ce scrii, dar nu împărtășesc toate opiniile tale, ...este normal așa”, mi-a scris un frate special (pentru tot ce-a făcut pentru mine). ”Mulțumesc! Nici eu nu împărtășesc toate opiniile creștinilor! Altfel ar fi totul alb. Ca la spital. Însă Biserica e o cutie de creioane colorate! Culorile aduc peisaje magnifice”. ”Important este că suntem împreună”...

Hristos când și-a ales ucenicii au fost diferiți. Unul pescar (Petru), altul vameș (Matei), altul sceptic (Natanael), altul (Simon Zilotul) revoluționar naționalist... Unul sărac, altul cu bani, altul cu carte, altul cu îndoieli cât Sahara... Dar toți la fel! Toți una! Egali. Are dreptate William Blake când spune că toți oamenii sunt egali prin deosebirile lor!

Totuși Bisericii îi este teamă ades de diversitate! Și astfel trece la șabloane! La reguli! La ziduri! La izolare! La sectarism (sectarismul spune că în afară de el nu există adevăr). La vanitate! La înfumurare! Asta îmi arată că faptele, milostenia sau lucrările exterioare nu împuținează mândria inimii! Și că unii se consideră, vorba lui Orwell, mai egali ca alții!

Dumnezeu vrea unitate în diversitate! Diversitatea înseamnă descoperire. Descoperirea (celorlați) este o legătură nu niște bariere! Dar, vorba lui Einstein, dacă judecăm un pește după abilitatea sa de a se urca într-un copac va trăi toată viața cu impresia că nu este deștept! Fără diversitate avem aripile legate.

Biserica e singura instituție cu oameni diferiți dar la fel! Și asta nu doar pentru că toți poartă ”Imago Dei” (chipul lui Dumnezeu) în ei. Nu doar pentru că diversitatea este lăsată pentru a-L onora pe Dumnezeu cu anumite slujbe. Ci pentru că dragostea îi face să semene!

Fiți diverși dar la fel! Fiți uniți! Pentru că cele mai multe lucruri le avem în comun. Dar Satan ne scoate în ochi numai diferențele...

Nicolae.Geantă

sursa: Biserica Creștină Punct București

Nicolae Geantă - Ce face un cântec de cocoș

Video by Philadelphia Mansue
24 Iunie 2018

luni, 25 iunie 2018

Curiozitate sau indiferența? - de Nicolae.Geantă

În avion spre Veneția. Lângă mine stau două femei. Una, cu ochelari d firmă, îmbrăcată elegant. Cred că e ceva pe la vreo multinațională. Citește “The Four”, în engleză. Cealaltă are ochii rimelați strident, pantaloni de trening mulați și maio cu decolteu extravagant. Cu căștile înfundate în urechi citeste Garcia Marquez în italiană. De fapt în două ore nu a trecut cu degetul peste două pagini. Eu absorb un comentariu al Evangheliilor pe tabletă. Rumeg o predică. Ba nu, o coc. Nu vorbesc niciun cuvânt cu niciuna tot zborul. Deși am vrut să întreb ce înseamnă “The Four”. Căci văzusem un subtitlu în care era implicat Dumnezeu. Bărbații sunt orgolioși. Dar rușinea le ucide curiozitatea. Ori poate îi împinge să pară indiferenti! Dar nu-s. Ceva îi frământă în măruntaie. Mai ales când sunt pastori!

Mi-am adus aminte ce scrisese într-o zi Sefora: “Indiferența e cea mai periculoasă armă din Univers. Ea face lucrurile lipsite de sens. Nici dragostea, nici ura nu au nicio șansă împotriva ei”. Da, indiferența a ucis mai mulți oameni decât razboaiele! Poate avea dreptate Ellie Wiesel când spunea că indiferența îi face pe oameni sa moară înainte de a muri...

vineri, 22 iunie 2018

Mamă, nu vrei să fi gay? - de Nicolae.Geantă

În peisajul învățământului românesc se vehiculează de câteva zile bune un subiect mai mult decât tâmp. Ministerul Educației, devenit un fel de Charlie Hebdo de România - care de ani de zile caricaturizează școala mioritică, propune înființarea unei rețele de educatori parentali, care să îi învețe săptămânal pe elevi, preț de două ceasuri, să nu idealizeze familia tradițională! Adică să nu mai fie bezmetici crezând că numai un bărbat și o femeie pot forma familia. Ba mai mult, elevii reeducați să meargă acasă și să își readuce părinții conservatori. 

Nu înțeleg de ce Ministerul Școalelor - cum îl numea Haret, aruncă vreo 300 de mii de euro pe acest proiect sinucigaș, și nu se privește în oglinda realității. De ani buni, România e codașa UE la rezultate școlare. 81% din absolvenții de liceu și școală profesională din țara noastră NU sunt capabili să lucreze în domeniul în care s-au pregătit, spune un studiu recent al Băncii Mondiale. 53 % dintre elevii absolvenți de liceu sunt agramați, nu știu să citească cursiv un text, spune un studiu Eurostat! 27 % din elevii de la țară abandonează școala! Peste jumătate din tinerii noștri vor să emigreze! Peste un sfert dintre liceenii români nu promovează bacalaureatul! Numai puțin peste 50 % din PIB-ul ce trebuie alocat învățământului - conform protocoalelor UE - ajunge în portofelul educației! Se aude domnul Johannis? Se aude doamna Dăncilă?

Învățământul românesc e considerat cel mai slab din Europa! Performanțele sunt modeste. O analiză PISA arată că elevii sub 15 ani sunt codașii continentului la competente. (Iar pe glob suntem locul 45 din 65!). Copiii nu știu rezolva probleme elementare! Doar unul din doi elevi au nivel minim de cunoștințe pentru știință (56,1%), matematică (59%), și citit (57,5%)! Iar după ce au făcut programa zob, Ministerul vrea să scoată ceva din orele de limba română la clasa a V-a! 

Materiile predate nu sunt atractive. Materialul didactic aproape lipsește. Manualele gratuite la liceu sunt editate în 2004! Nereînnoite! Sportul nu se face la liceu decât o oră pe săptămânâ. Croația face cinci ore! (Apoi bate Argentina la fotbal). Suntem locul trei în Europa la procentul de tinerii care nu fac facultate! Iar profesorii sunt tot codașii Pieței Comune! Căci a fi profesor e indezirabil. Forța de muncă nu e pregătită! Suntem penultimul loc în UE la numărul de specialiști IT. Și alte un milion de inadvertențe avem! De recorduri nedorite! Iar Ministerului în loc să îi pese de lipsa de profesionalism îi arde de educație pro-LGBT! Asta lipsește școlii românești? Se aude domnul Johannis?

*
După ce am discutat ieri cu zeci de elevi despre proiectul care deprivatizează mediul familial, liceeni au început să dea sudalmă ministerului. “Nu vom intra la ore!”. “Dar pe noi ne consultă cineva?”. “O să îmi dau pantalonii jos să le arat că sunt băiat”, a zis unul mai îndrăzneț. Totuși, deși mă învârt printre elevi și studenți de două decenii, spre surprinderea mea, ieri, pentru prima dată, trei liceence au susținut ideea pro-homosexualitate! Fără argumente evident. Doar că așa e trendy. 

“Nu trebuie discriminați! S-au născut bolnavi. Sunt normali și ei”, susținea o tãnără care avea geacă de blugi cu gluga aferentă pusă pe cap, la o temperatură de +30 grade (!). “Dacă te îmbraci așa în timp ce toate colegele tale sunt în tricouri, asta nu înseamnă că moda ta înseamnă normalitatea. 

”Dar tu dacă ai avea doi băieți și ar veni acasă mărturisindu-și-ți că sunt gay?”, am întrebat-o pe a doua susținătoare. “Ce aș putea să le fac?, zice ea. Nimic. E alegerea lor. Dar probabil îi... dezmoștenesc!”. “Vezi, ai vrea ca libertatea sodomiei să fie numai la alții! De fapt tu nu ești de acord cu educația parentală!”. 

“Aș vrea să te întreb ceva, am spus celei de-a treia. Ai vrea ca într-o zi să vină mama ta la tine de mână cu o femeie și să strige: “Nu mă mai pot descurca cu îngrămaditul ăla de tact’o! Nu-l mai suport! De azi tatăl tău e femeia asta!”? “Doamne ferește!”. “Dar tu ai zis că ești de acord cu gay?”

*
Le-am mai vorbit copiilor despre moralitate! Despre posibile boli. Despre loialitate și iubire. “Nu sunt de acord să fie împușcați pe stadioane homosexualii. Nici arătați cu degetul pe străzi. Ori dați afară din uzine! Fiecare va da socoteală lui Hristos de ce face în dormitor! Dar nu pot fi de partea lor când bat cu pumnul în masă, urlând că ei sunt normalitatea! Și noi retrograzi. Când de peste 6000 de ani, și azi peste 7,5 miliarde de oamenii sunt de acord că familia e definită relația numai dintre un bărbat și o femeie!”, am încheiat. ”Nu vă lăsați amăgiți!”

Am ieșit din clasă și tulburat, și liniștit. Tulburat pentru că Ministerul Educației românești vrea să vâre o lege în școli, pe șuștache! Bucuros pentru că pentru mine, și alte milioane de români, este o oportunitate să apărăm familia și standardele normale ale ei! 

Am urcat în mașină și mi-a venit în ochi o imagine. Un copil de clasa treia de la țară vine cu ghiozdănelul în spate de la școală din sat. Noroit din cap până-n picioare, e întâmpinat de mama cu mâncare caldă. Ea îi deschide ușa la tindă, îi ia ghiozdănelul din spate și-l sărută pe frunte. Iar pruncul urlă dintr-o dată: “Mamăăă, nu vrei să te faci gay?”. Apropos, domnilor de prin Ministerul de resort, cum ați reacționa dacă v-ar întreba copiii dvs asta după o zi de “educație parentală”?

*
PS: La ora când scriu acest articol sunt la Direcția Pașapoarte. Am accesat un link spre site-ul Ministerului Educației, unde e postat proiectul cu pricina care trebuie analizat de părinți până la 10 iulie. Pagina a fost retrasă! Dumnezeu va fi învingător! 



Nicolae.Geantă

miercuri, 20 iunie 2018

Cea mai amară amărăciune - de Nicolae.Geantă

Cea mai amară amărăciune nu e pelinul. Nici fierea. Nici ceaiul negru. Și nici karpasul (verdețurile amare). Nu e divorțul. Pentru despărțiri e nevoie totdeauna de doi. Nici durerea. Durerea e o parte din iubire. Nu e nici măcar moartea. Dincolo de ea începe viața...

Cea mai amară amărăciune e respingerea prietenilor tăi! E trădarea celor pe care îi iubești, le slujești... ”Acel care va întinde mâna cu mine în blid mă va vinde!”, avertiza Isus. Și Iuda a fost cel mai amar experiment.

Cea mai amară amărăciune e sfâșietorul răspuns al celor pentru care ți-ai da viața! Iosif a fost respins de frații lui. Moise a fost respins de poporul lui. Isus a fost respins de întreaga omenire.

Abia aștept ziua când voi ajunge în Cer să sărut mâinile pironite ale Domnului Isus. Abia aștept ca acolo să-l întâlnesc pe Richard Wurmbrand, să-l îmbrățișez, apoi să-l rog să îmi arate spinarea cu cicatrice. Și să-i șoptesc la ureche: ”Am un capitol la care te-am bătut! Tu ai simțit amărăciunea făcută de comuniștii atei, dar eu am gustat din cea pricinuită de frații mei de credință!”

Cea mai amară amărăciune e să-ți facă răni cel căruia i-ai salvat viața. ”Doamne, de unde vin aceste răni pe care le ai la mâini?”, întreabă curios proorocul Zaharia. ”În casa celor ce i-am iubit le-am  primit!”

Nu fiți amari! Nu provocați amărăciune nimănui! Dragostea face dulceață și din cireșe pădurețe! Dar pentru răutăcios nici mierea nu are gust dulce...

Nicolae.Geantă




sâmbătă, 16 iunie 2018

Nicolae Geantă și Marian Mocanu la Botez la Biserica Punct București

primul botez noutestamental al Bisericii Punct din București!
primul botez cu liceeni!
vino și tu!
vor mai participa: Flori Nae, Dan Nae, Andrei, 
grupul de închinare Punct
predicator: David Mărăgăian


Porunca Zero - de Nicolae.Geantă

După ce-am citit ieri ce spunea fratele Vladimir despre porunca XI-a (dragostea), mi-am adus aminte de o întâmplare. După ce într-o biserică prietenul meu Onisim a predicat tot de aici și a spus că porunca XI-a e cea mai mare, a venit un bătrân și l-a întrebat dacă știe porunca zero. “Aceea e cea mai mare!”... Apoi bătrânul a zis:”Shema Israel” și a plecat. “Ascultă Israele!”.

Unii spun că porunca cea mai mare este a patra. Ziua de odihnă. Alții zic a unsprezecea. Alții zic toate. Dar, așa cum le spuneam liceenilor deunăzi, degeaba știm cele 10 porunci dacă nu le ascultăm! De aceea, înaintea intrării în Canaan, când a reamintit poporului toate poruncile, Moise a strigat: “Shema Israel!”. (Deuteronom 6:4).

Ascultă de Dumnezeu! Atunci nu vei mai avea idoli, tatuaje, nu vei mai lipsi de la casa de rugăciune, nu vei trânti ușa părinților în nas. Nu vei fii hoț, nu vei minți, nu vei curvi, nu vei ucide, nu vei avorta... Nu vei urî pe nimeni!

Ascultă de Dumnezeu! Înainte de toate regulile sfinte e nevoie de ascultare! E datoria fiecărui om! Ascultă! Caută să împlinești! Ca să fii fericit! Apropo, e cineva care nu vrea să fie fericit? Atunci păzeste porunca cea mai mare!

Nicolae.Geantă

vineri, 15 iunie 2018

Ce este dragostea? - de Vladimir Pustan

Fragment „A 11-a poruncă”

„Vă dau o poruncă nouă. Să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei” (Ioan 13:34-35).

Dragostea este satisfacerea unei nevoi.
Povestea e simplă. Un om mergea spre Ierihon din Ierusalim. Băiat de capitală, a fost jefuit și bătut zdravăn. Lăsat în șanț, pe lângă el trece un preot și un levit. Dar un samaritean îl ia și-l îngrijește, îl duce la han, plătește, apoi dispare.

Opusul dragostei nu e ura, ci indiferența. A trece sau a te uita. Când o biserică din Apocalipsa și-a părăsit dragostea dintâi, Hristos îi recomanda să se întoarcă la faptele dintâi. Tot Ioan ne îndeamnă să nu iubim cu vorba sau cu limba, ci cu fapta și adevărul (1 Ioan 3:18). A trecut pe lângă cel căzut nu un nimeni cu handicap, ci cel mai sfânt om din Israel. Un preot. Iubim și trecem pe lângă…

Dragostea este satisfacerea nevoii oricărei persoane.
„Un om se cobora de la Ierusalim spre Ierihon.” Nu are nume. Învățătorul legii care L-a determinat pe Hristos să spună pilda a vrut să știe cine trebuie iubit, iar Hristos i-a răspuns. Nu căuta un aproape, fii tu unul. Nu limita implicarea. Ajută pe cineva care are nevoie. Când Isus a repezit femeia siro-feniciană, i-a spus că El e trimis doar la oile pierdute ale casei lui Israel, dar mai apoi a spus că mai are și alte oi care nu-s din staulul acesta.