Cineva îmi spunea zilele trecute că după un timp de la întâlnirea cu Domnul are tendința de a o lua înapoi... Ca evreii după ce-au trecut Marea Roșie. Simte că nu se descurcă. Nu poate birui... Întrebare: oare se poate eșua în trupul lui Hristos?
Pavel le spune Galatenilor (2:20) că în urma răstignirii împreună cu Hristos nu mai trăiește el, ci Domnul. Și cine trăiește cu Domnul are o viață de biruință. Ba e mai mult decât biruitor! Și totuși?
Unii credincioși nu experimentează viața de biruință. Nu au o ortopraxie, cum spunea un pastor. O trăire dreaptă. Gallup spunea că numai 13% din creștini pot trece de la ortodoxie / credință dreaptă (nu e vorba de cea a bisericii tradiționale!) la ortopraxie (teorie practică). Adică numai atâți să fie răstigniți?
Cine ar mai investi într-un liceu unde numai 13% din copii devin absolvenți, într-o echipă sportivă care are eșec 87%, într-un spital unde numai 13% din bolnavi se vindecă, într-o firmă unde numai 13% din muncitori își fac datoria? Și totuși Dumnezeu continuă investiția în Biserică!
sâmbătă, 31 martie 2018
vineri, 30 martie 2018
Ceasul cercetării - de Vladimir Pustan
Isus nu vede lucrurile aşa cum le vedem
noi. Ucenicii vedeau Templu, slujbe sofisticate, pietre măreţe. Hristos vedea
ruină, distrugere şi sare. Ei vedeau viaţă, El vedea moarte pentru că cine Îl
respinge e un om mort chiar dacă i se pare că trăieşte. Niciun oraş de pe faţa
pământului n-a fost mai favorizat decât Ierusalimul şi de aceea nu mai avea
nicio şansă. Ninive cu o fărâmă din oportunităţile oraşului sfânt izbutise să
se mântuiască.
Oamenii sunt oameni… A folosi clipa
cercetării sfinte nu e o chestiune de şansă ci un exerciţiu de înţelepciune.
Hristos a mai dat Ierusalimului aproape 40 de ani timp de pocăinţă. Un an
pentru o zi la Ninive. N-au folosit-o. A mai rămas deci ca Titus Vespasian
să-şi desăvârşească planul prin foc şi nici până azi cetatea nu mai e ce a
fost. Dar nici nu trebuie să fie…
Sărbătoarea de Florii nu-i altceva decât
popasul minţii ce trebuie să gândească la faptul că ziua de azi pierdută poate
fi pasul spre o veşnicie de dezastru. Baraba nu-i o soluţie nici măcar de
moment. Dacă vom tăcea noi vor striga pietrele. Adică, se vor văita…
Vladimir_Pustan
CâmpinaTV - Despre Conferința “Generația digitală”
La Colegiul Tehnic "Constantin Istrati" din Câmpina au loc frecvent activităţi extracuriculare - simpozioane, dezbateri, prelegeri, scopul general al acestora fiind acela de a le prezenta elevilor şi o altă imagine a lumii, cea care nu se prea găseşte în manuale. Un astfel de simpozion a fost cel intitulat "Generaţia digitală" și a fost organizat la Colegiul Tehnic "Constantin Istrati" joi, 29 martie 2018.
La eveniment au luat parte elevi de la clasele a IX-a până la a XII-a, iar mai multe cadre didactice le-au vorbit despre diferite faţete ale "generaţiei digitale".
Principala prezentare a fost realizată de profesorul Nicolae Geantă, care le-a vorbit elevilor despre pericolele la care sunt expuşi în faţa valului de tentaţii digitale - de la dependenţa de telefon, la cea de internet, dar şi despre goana după selfie-uri, ca parte a narcisismului, precum şi despre riscul însingurării. Au fost discuţii interesante, au fost prezentate date mai puţin cunoscute, tema fiind aleasă şi cu ocazia Zilei Internaţionale a Siguranţei pe Internet. (Sursa: campinatvro)
Principala prezentare a fost realizată de profesorul Nicolae Geantă, care le-a vorbit elevilor despre pericolele la care sunt expuşi în faţa valului de tentaţii digitale - de la dependenţa de telefon, la cea de internet, dar şi despre goana după selfie-uri, ca parte a narcisismului, precum şi despre riscul însingurării. Au fost discuţii interesante, au fost prezentate date mai puţin cunoscute, tema fiind aleasă şi cu ocazia Zilei Internaţionale a Siguranţei pe Internet. (Sursa: campinatvro)
Video Câmpinatv.ro
foto nickbags
joi, 29 martie 2018
Etica, morala și dragostea - de Nicolae.Geantă
Zilele trecute am vorbit cu un prieten care a declanșat un incident într-o școală. Un elev numai de 10 a luat un 7. Cu toată presiunea creată - de părinții copilului (care sunt profesori!), de director, inspectori, politicieni sau minister, prietenul meu nu a modificat nota! Motivația sa a fost una care m-a uimit: sunt doctorand la “Etica și morala iudeo-creștină” și nu pot să încalc principiile pe care le studiez...
M-am gândit că etica e o filosofie cu propovăduitori vechi, încă din antichitate: Platin, Socrate, Aristotel. Dar are partizani și azi. Etica “încearcă” să livreze răspunsuri cu privire la morală, la comportament, la rădăcinile răului sau binelui. Încearcă dar reușește? Căci etica și morala sunt un fel de filosofia dreptății: “ai făcut rău ești pedepsit”, “primești ceea ce meriți”, “cui face rău i se răspunde cu rău”...
Nu pot să spun ca etica și morala sunt greșite. Dar dragostea le desființează. E mai presus de ele! Spuneam unei psiholog ca dragostea nu are etică. Etica e un fel de lege. Dragostea este har! Primești în ciuda faptului că... “Morala și etica mă pot scăpa de închisoare. Doar dragostea mă poate scăpa de iad!”
Când fariseii au adus o femeie prinsă în actul curvie la Hristos (Ioan 8), după etica și morala lor trebuia ucisă cu pietre. După dragoste păcatul i-a fost șters. Crucea asta face. Iar Dragostea nu e oarbă, nici fraieră, se face doar că nu vede!
“Cum vreți să mă port cu fiica dvs, cu dragoste sau cu dreptate?”, am întrebat o mămică revoltată, a cărei fete nu învățase deloc. “Și cu dragoste, și cu dreptate”. Dar asta nu se poate. Nu poate fi și Lege și Har.
Discuția cu prietenul meu m-a luminat de ce e eșec în biserici. Aplicăm mai mult etica decât dragostea. Și tocmai de iubire ne-a predicat Isus... Și apropo, de incidentul povestit mai sus: câte persoane au fost bulversate din cauza eticii? Dar dacă se aplica dragostea?
Iubește, îi spune un medic unui pacient în timp ce îi scria rețeta. Și dacă nu funcționează?”. “Mărește doza!”.
Mergeți și faceți și dvs la fel!
Mergeți și faceți și dvs la fel!
miercuri, 28 martie 2018
Dragostea - de Mihaela Mănescu
Dragostea de Sus ne strânge
Și ne ține la un loc.
Dar de nu știm cum Se frânge
Duhul, când un frate plânge,
Nu iubim ca El deloc...
Dragostea ne dă răbdare
În cuptorul arzător.
Dar de nu vedem că-L doare
Pe Hristos, de-acel ce moare,
Nu iubim ca El, cu dor...
Dragostea ne e seninul
Bucuriei fără nori.
Dar de n-auzim suspinul
Inimii ce-ndură chinul,
Nu iubim cu-ai Lui fiori...
marți, 27 martie 2018
Generația digitală - Conferință pentru liceeni la Câmpina
despre Dependența de Gadgeturi, Narcisism, Însingurare...
despre viitorul școlii Generației Digitale...
luni, 26 martie 2018
sâmbătă, 24 martie 2018
vineri, 23 martie 2018
Necesarele pierderi – Vladimir Pustan
Pavel zicea, mai spre sfârşitul vieţii, făcând nişte socoteli personale, că nu-i pare rău de nimic din ce-a pierdut în viaţă, lucruri ascunse sub termenul larg de gunoi, pe care noi le numim în particular diplome, poziţii, bani, putere, libertate, etc.
Toate aceste pierderi pot fi catalogate ca fiind parte din admirabilul plan al lui Dumnezeu de a ne descotorosi de tot ce ne împiedică în a ajunge în cer. Şi aici cred că e rolul frumos al crizei ce ne înspăimântă…
Dar ca să trec dincolo de material, daţi-mi voie să citez pe Ernesto Sabato cu a lui „mă consider specialist în speranţe şi deznădejdi pentru că tot am învăţat ceva din loviturile primite, din greşelile comise, din iluziile pierdute”. Aşa-i că-i frumos ce zice?
joi, 22 martie 2018
Fericirea neavortului - de Nicolae.Geantă
5,14 copii/femeie era fertilitatea româncelor în 1912. Locul întâi în Europa. 1,3 copii/femeie e fertilitatea în prezent. Un loc codaș. Aceeași etnie. Același ADN. Aceeași hormoni. Dar...
Întâi femeile au protestat la Paris. “Des Blonches”. În 1904. Cereau drept fundamental pentru prostituție legalizată! “Maison de tolerance”. Apoi au protestat sovieticele. În 1917. Și-au obținut drept fundamental de avort! Nu s-au lăsat nici americancele de la Planning Parenthood. Care anual investesc sute de milioane de dolari în clinici unde se avortează gratuit! Unde fetușii merg direct în găleți de gunoi. Unde copiilor născuți nedorit li se frânge gâtul și-s aruncați la tomberon!
Comunismul a implantat avortul și în mintea româncelor. Între 1956-1966, pe plaiurile mioritice, au avut loc 7,8 milioane de avorturi! L-a îngrozit până și pe tiranul Ceaușescu. Apoi, dictatorul a interzis pruncuciderea. În libertate, imediat după Decembrie ‘89, s-a proliferat dreptul femeii pentru avort! Un câine care mușcă pe furiș. Nu-l vezi dar te nenorocește ca nație...
Prima dată au dispărut cărucioarele de copii de pe străzi. Apoi s-au închis grădinițele. S-au comasat școlile. Ulițele satelor au rămas pustii. Casele goale. Bătrânii fără mãini. Iar liniștea a devenit înspăimãntătoare. Așa e totdeauna înainte de furtună!
În școlile din Romãnia se vorbește despre planning familial. Vin medici și vorbesc fetelor despre protecție. Despre anticoncepționale. În spitale se fac avorturi adolescentelor fără știrea părinților. La televiziune se promovează filme cu depravați. Presa ne îngrozește cu statistici al procentului descrescător de copii. Dar motivele diminuării nu ni le spune. Preoții cei mai mulți închid ochii. Pastorii închid gura... Și România a falimentat la producția de lapte praf. La biberoane. La pamperși.
Era o vreme...de Neagu Djuvara
Era o vreme în ţara asta când cine termina liceul şi intra la facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect, "Domnul inginer sau Domnul profesor, sau Domnul avocat".
Când unul dintre ei, cam la 10-15 ani de activitate îşi dădea şi lua (dacă îl lua) doctoratul, tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu...
Era o vreme în ţara asta, când dacă vedeai o maşină pe stradă, ştiai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere, sau este vreun boss de la partid. Mai târziu au apărut şi norocoşii câştigători la lotto, cecuri, sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele la o mână într-un judeţ.
Şi mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau în alimentaţia publică. Sau poate niste ofiţeri, militari sau altfel, care erau normal sa fie dotaţi.
Când unul dintre ei, cam la 10-15 ani de activitate îşi dădea şi lua (dacă îl lua) doctoratul, tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu...
Era o vreme în ţara asta, când dacă vedeai o maşină pe stradă, ştiai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere, sau este vreun boss de la partid. Mai târziu au apărut şi norocoşii câştigători la lotto, cecuri, sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele la o mână într-un judeţ.
Şi mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau în alimentaţia publică. Sau poate niste ofiţeri, militari sau altfel, care erau normal sa fie dotaţi.
marți, 20 martie 2018
Ai prieteni care se roagă pentru tine? - de Nicolae Geantă
L. este studentă la Politehnică. Eminentă. A fost șefă de promoție la liceu. În clasa a XI l-a cunoscut pe Domnul. S-a pocăit ascultându-mă din bancă. Azi dimineață studenta “cât un ghemotoc” m-a căutat la liceu. Îi era dor năprasnic de mine. Și mie de ea! Familia ei îi interzice să mă vadă, să îmi vorbească, pentru că sunt... periculos! Un sectar care “le-am zăpăcit fata”. Când am văzut-o îmi venea s-o bag în sân! Și s-o port așa pitită până o trec poarta Raiului.
Era emoționată. “În 30 minute am examen la școala de șoferi”. Afară ninsese. Șoseaua era patinoar. După 15 Martie, dacă ninge drumarii nu își mai fac treaba. Contractul se termină aici. Mi-am pus mâinile peste ea și m-am rugat! Pe holul cancelariei! “Dumnezeu să-și pună aripile peste tine! Vei izsbuti”. A plecat cu bujori în obrăjori. Timidă. Ea a coborât scările. Eu am mers spre clasă. Cu lacrimi în coada ochiului...
sâmbătă, 17 martie 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)










