Duminică la vot - de Vladimir Pustan

Mahmuri de la ziua Morților, târându-și dovleci de Halloween cu o sacoșă cu făină în mână, românii se vor duce duminică la vot. Neoprotestanții după ce vor celebra Cina Domnului, pentru că așa s-a nimerit să fie. De ziua morților, de sperietură și de euharistie.

Adept al votului cenzitar scriu că alegerile sunt libere dar rezultatele le plătim. Președinții răi sunt aleși de cetățeni buni care nu votează.

Considerați votul ca un privilegiu pentru că în decembrie 1989 s-a murit și pentru asta. Pedeapsa de-a nu fi interesați de politică e să fii condus timp de patru ani de proști mai mari decât tine.

M-a întrebat cineva dacă creștinii de azi sunt preocupați doar de lumea asta. Cred că nici de asta, nici de cealaltă. Trăim nu în democrație sau anarhie ci în apatie.

Mă voi duce duminică la vot pentru că i-am învățat pe oameni în biserică faptul că trebuie să umblăm după lumea cealaltă, dar pe asta trebuie să ne străduim s-o facem mai bună.

 

V l a d i m i r _ P u s t a n 

http://www.ciresarii.ro/index.php/duminica-la-vot-vladimir-pustan/

Ordine și haos - de Nicolae Geantă

Știu că nici dvs nu vă place burnița de toamnă. Și nici noroiul peste asfalt. Mai ales lunea dimineața, în octombrie, când întunericul bate spre șapte. Ploaie, frig, frunze. Timp alandala. Haos. Tristețe-n stomac... Îți vine să fugi în zona australă.

I-am mulțumit lui Dumnezeu că nu e schimbător ca vremea. El nu e nici ca noi, cu mintea ca un șifonier fără sertare. Împrăștiați. Nepunctuali. Neordonați adeseori. Haotici. Pentru El și ceața are o ordine! Nimic nu deraiază.

Biblia ne spune că la început pământul era pustiu și gol. Dumnezeu nu se coborâse. Și unde nu e Dumnezeu, e... haos! Apoi, a fost tohu va bohu. Iar din haos, Cuvântul Domnului a generat ordine: oceane, plăci tectonice, biosferă, om... Geosfere. Armomie. Matematică divină. 

Înmuiat de ploaia mocănească mă gândeam că în discoteci haosul e la el acasă, pentru că Dumnezeu lipsește. Absența Sa de pe stadioane ori de la concertele rock face ca asistenții să fie gata să lovească cu lanțul, cu pumnul. Lipsa lui Dumnezeu din liceele românești a dus școala la haos! Zarva, înjurăturile, lipsa de bun simț, comentariile, fumatul pe la colțuri, manelele, le-ai aștepta la cârciumi nu în cetățile înțelepciuni. Dezordinea e în ospicii, în cârciumi. Dar nu trebuie să fii nebun, ori beat, să fii haotic. Ci, lipsit de Dumnezeu. Și când te gândești că domnul Cernea tocmai s-a gândit să scoată religia din școli?!

Membrii Parlamentului de aceea se-njură, se ceartă, fură ca-n codru: Dumnezeu nu e acolo! O politiciană renumită din România, mi-a declarat ceva uluitor într-o seară, acum ceva ani: "Nicule, Dumnezeu există, dar nu în politică!". Așa că nu vă mirați că legile lor sunt strâmbe... Nu ne mirăm de ei, dar în biserici trebuie să domnească ordinea! Mai ales la comitete! 

Oamenii cu haos în viață se cunosc de la o poștă. Până și hainele sunt puse cu furca pe ei. Apropos ați văzut cum se îmbracă senilii? Cu abajur de veioză în cap... Hipsterii sunt pui pe lângă ei. Cu tot curcubeul lor vestimentar. Ce să mai vorbesc de cei ce se scufundă în hosul Haloween-ului? "Punem usturoi la ușă să alungăm demonii?", mi-a zis o puștoaică ieri. "Și atunci de ce ne punem coarne și costume de drac? Că doar nu vrem s-o imităm pe Lady Gaga..."

Lipsa ordinii e absența unui scop. A unei ținte. E viața de giruetă: încotro bate vântul. E-o gaură neagră ce consumă energia. Și pe toți ce se apropie de ea. 

Dumnezeu a ieșit cu mătura să facă ordine. De mii de ani face curățenie. Și încă mai are de lucru. Haideți la curățenie. Prin urmare, nu vom mai trăi o simfonie cu instrumente neacordate...


Sursa: http://www.ciresarii.ro/index.php/ordine-si-haos-nicolae-geanta/

Nicolae Geantă la BP Muntele Sionului Ghioroc

Alături de Onisim şi Rodi Botezatu la binecuvântarea primei lor "săgeţi" - Yared Onisim

Nicolae Geantă şi Darius Filimon la BP Golgota Hunedoara

Topografie divină

,,Spune copiilor lui Israel sa se intoarca,si sa tabarasca inaintea Pihahirotului,intre Migdol si mare,fata in fata cu Baal-Tefon:in dreptul locului acestuia sa tabarati,langa mare.”Exod 14:2.

Se ridica intrebarea:De ce i-au trebuit lui Moise atatea detalii cu privire la topografia locului unde trebuiau sa tabarasca?Dumnezeu a ales LOCUL unde dorea sa-Si arate slava,acolo unde Marea Rosie urma sa fie despartita.Treaba lui Moise era doar aceasta:Sa respecte itinerariul,de restul se ocupa Domnul.Ne intrebam adesea,de ce trebuie sa mergem intr-o directie anume?De ce trebuie sa trecem prin asemenea experiente?Raspunsul este acesta:Dumnezeu cunoaste LOCUL in care vei ajunge si vei vedea slava Lui,si unde vei avea parte de sarbatoare in cinstea Lui.

pastor Ștefan Ivan

Sursa: http://stefanivan.wordpress.com/2013/12/28/topografia-divina/

Închisoarea matrimonială

În România la Biertan (Sibiu) este o fortăreață în stil gotic, datând din secolul XVI. Înconjurată de ziduri puternice și câteva turnuri de veghe, cetatea uimește turiștii din întreaga lume. De fapt, Biertan este în patrimoniul UNESCO. Ceea ce m-a uimit pe mine în mod special, nu e fortăreața medievală ci povestea "temniței matrimoniale".

Într-o cămăruță înghesuită, cu un pat pentru o singură persoană, o lingură, o farfurie, o singură cană, un singur scaun, o singură masă, niciun cuțit, cuplurile care erau în prag de divorț erau încarcerate două săptămâni împreună! În camera rece din spatele bisericii, cei doi soți care nu se mai suportau trebuiau să reziste 14 zile în condițiile ostile de mai sus! După câteva zile de conviețuire forțată, cuplurile întemnițate nu doreau să mai divorțeze! Se spune că la Biertan, timp de 300 de ani (1500-1800) nu a fost decât o singură familie care a rupt legământul căsătoriei!

O singură temniță a putut face ceea ce batalioane de consilieri, preoți ori pastori nu sunt azi în stare. Cred că bisericilor din România nu sfaturi pentru familie și predici anti-divorț le lipsește. Ci... temnițe "matrimoniale"! E drept, ar trebui pușcării întregi. Dar, nu am mai băga beton în tribunale! Și nici în orfelinate!

Deși ar fi catalogată trăsnaie, o astfel de Lege ar trebui înaintată la legiferare în Parlament, nu prostiile pro-gay ale domnului Remus Cernea. Mai mul ca sigur ar mai crește și natalitatea...

Facând m-ai învățat - de Traian Dorz

Făcând m-ai învățat să fac 

Privind mereu la Tine;

Tăcând m-ai învățat să tac 

Ca să-nțeleg mai bine.

Cântând m-ai învățat să cânt

Cereasca Ta cântare;

Și cuvântând mi-ai dat cuvânt

Cu miez și-nflăcărare.

Rugându-mă, m-ai învățat

Ca să mă rog mai bine;

Smerindu-mă m-ai înălțat 

Spre-a-ngenunchia cu Tine.

Răbdând m-ai învățat s-aștept

Când altfel nu se poate;

Mustrat, m-ai învățat ce drept

Mă vrei să umblu-n toate.

Vladimir Pustan lansează la Londra ultima sa carte

Vladimir Pustan, Vlad Schleyak - Lanţurile Diavolului

sursa: http://londraevanghelica.wordpress.com/2014/10/22/lansare-de-carte-dr-vladimir-pustan-dr-vlad-schlezak/

Sărbătoarea Mulţumirii la Dragodana. Cu Virgil Achihai şi Nicolae Geantă

duminica 26 oct. 2014. De la 9,30

Timpul la români - de Vladimir Pustan

La români timpul nu înseamnă bani. Ieri în târg doi bătrânei au negociat mai bine de o oră o diferență de 5 lei ce stătea în calea fericirii lor. Era clar că bucuria taifasului ucisese demonul materialismului.

Trenul de la Oradea la București (și vorbesc de cel ce se numește ”Rapid”) face 12 ore când nu e iarnă. Deci o viteză de croazieră de 45 km/h. Nu pentru că locomotiva sau linia de cale ferată ar avea ceva ci pentru că cei ce conduc destinele trenului românesc vor să ne ofere plăcerea socializării pe îndelete.

Graba strică treaba, și ca să putem materializa acest koan din puțul gândirii, l-am inventat pe Dorel. El e constructorul drumului Oradea-Deva. Dorel din Teleorman pentru că s-a demonstrat științific faptul că cei din Teleorman reabilitează drumurile din județul alăturat, Bihor, mult mai bine.

În biserică lucrurile stau puțin diferit. Liturghia trebuie să fie scurtă, dar predica e neapărat lungă. S-a demonstrat tot științific că neoprotestanții au mai multă răbdare ca ortodocșii.

Un bătrân pe care l-am cunoscut îmi povestea că a plecat în urmă cu 40 de ani, într-o vineri, să culeagă urzici pentru o ciorbă. A venit după 11 ani, fără urzici, pentru că în Siberia nu cresc urzici. În tot timpul ăsta soția l-a așteptat fără să aibă nici o veste de la el. Dacă la Dorel timpul se măsoară în metri cubi, la ea în lacrimi.

Când trebuie să înveți pentru bacalaureat timpul ți se pare lung, când stai cu iubita pe o bancă, timpul zboară. Chestia asta se numește relativitate.

Durata unui minut depinde și de pe ce parte a ușii de la baie te afli…

V l a d i m i r _ P u s t a n  

http://www.ciresarii.ro/index.php/timpul-la-romani-vladimir-pustan/

Tot felul de prețuri - de Sefora Geantă

În viață totul costă. Începând de la banala gumă de mestecat (cea pe care pruncii noștri o lipesc pe băncile bisericii), până la cea mai scumpă vilă. Nimic nu e gratis. Plătim pentru neatenție, pentru furt, pentru neglijență. Plătim meditații, fast-food, haine. Plătim pentru boli, pentru familie, pentru pofte. Și toate își au prețul lor. Plătim cu banii, cu timpul, cu sănătatea. Nicolae Iorga spunea că plătim chiria vieții prin suferinți... Nu contează cum, cert este că suntem obligați să o facem.

Privind din alt unghi călătoria asta scurtă numită viață, realizăm că suntem și negustori. Cam nepricepuți în arta schimbului ce-i drept. De cele mai multe ori suntem necinstiți, dar sfârșim prin a ieși tot noi în pierdere. 

Ne vindem pacea ieftin, pentru o simplă vorbă aiurea. Ne vindem iubirea pe un suc și o garoafă degerată. Ne vindem prietenii adevărați pentru straini care au bani. Dăm mult pentru puțin, schimbăm valori cu nimicuri...

pentru continuare click SeforaSeah

Nicolae Geantă la Sărbătoarea Roadelor, la Izbânda București

Geografie fără cer - de Nicolae.Geantă

Trei zile de aplicație în teren. Cu un grup consistent de profesori. laici ori ingineri. Din Subcarpații Curburii în pustza maghiară. 1700 km de călătorie. 66 de ore. Sute de obiective... 

 

Fiecare traseu începe cu... un banc. Eu știu că orice drum, mai ales cu autocarul, începe cu o rugăciune. Nu-i de mirare că sunt atâtea accidente pe străzile din România!

 

Trecere prin mânăstiri. Prin biserici. Pe lângă ele. Dar rapid. Expresso. Religie externalizată. Forme fără fond. Icoane, lumânari, cruci, semne de cruci. Sfințenie prin Marketing. Dar Dumnezeu lipsă. Două seri de cazare la mânăstire. Fără participare măcar o secundă la vecernie. Sunt uimit câți români vin la biserică doar ca turiști! Sau ca la han... Pe traseu cineva a amintit de-o mânăstire vizitată în Dobrogea. " Aa, mănăstirea aia cu vin roșu bun?", a exclamat un altul. Asta e tot ce îi rămăsese în minte de la vizita la biserică... Sau poate asta a căutat.

 

Unul dintre pensionari intervine din când în când la microfunul autocarului. "Priviți pe dreapta, pe stânga: cueste, captări, martori de eroziune, pseudocarst, strat de argilă, ravene, relief structural, parc dendrologic... E drept, știe bine Pământul. Închid ochii și strig către Dumnezeu: "îți mulțumesc că eu știu Cerul!". La ce mi-ar folosi să știu toate hârtoapele telurice fără să cunosc măcar cea mai elementară treaptă a Cerului? 

 

Totul făcut pe fugă. Ceva de McDrive. Să faci multe, să vezi multe, dar în clip. Cu bucurii echivalente. Subțiri. Și totuși... întârzieri. La fiecare oprire. De minute. Sau de ore. Așa facem noi oamenii cu viața: o trăim pe fugă, instant. Și la urmă? Nepregătiți pentru plecarea Acasă... Risipim zile și la moarte cerșim secunde. Prea târziu...

 

Unii dintre colegii aveau hărți. Alții GPS-uri. Surse pentru a nu te abate aiurea din drum. Eu știu că cel mai bun ghid e Scriptura. Cu harta în mână ori virtuală e posibil să te rătăcești. Cu Biblia nu te pierzi niciodată. Și, oricâtă Geografie ai cunoaște, fără Biblie nu găsești drumul spre Cer!

(PS: Desigur vor fi și critici vis a vis de ce am scris. Îi asigur că sângerez pentru ei. Și eu, și Crucea lui Hristos. Dragostea nu ascunde Adevărul!)

sursa: http://www.ciresarii.ro/index.php/geografie-fara-cer-nicolae-geanta/

Trăiri într-o zi obișnuită

Nasty e o fată frumoasă, cuminte și desteaptă. E șefa clasei. Mă salută respectuos, iar eu din simpatie am strâns-o puțin de obraz." Mă doare, domn' diriginte!". "E bine, îi răspund. Asta înseamnă că ai obrajii subțiri! Sunt prea mulți oameni cu obraji din a căror piele poți face o pereche de bocanci!".

Nea Costică, mecanicul, un domn înalt și foarte manierat, flutură mâna de la distanță mare și vine spre mine șchiopătând. "Ce-ați făcut?". "Mă dor genunchii domnu' profesor". "Ați stat prea mult la biserică?". "Aș, de unde. Nici n-am dat pe acolo". "Atunci de aceea vă dor. Genunchii trebuie îndoiți cât mai des la rugăciune!". 

În fostul cabinet de limbi străine pe perete atârnă o hartă a Marii Britanii. În punctele Cardinale sunt simbolurile englezilor. În nici un caz Regina Elisabeta. Nici vreo biserică, nici Mister Bean. Într-un colț al posterului sunt Beatels. Cei ce au adus moda hippie. În altul e Elton John. Ăsta a adus moda sodomiei în căsătorie. În alt colț sunt Sinner Girls / "Fetele păcătoase". Și noi mai avem pretenții să fie tinerii morali!

"Ați spus că fiecare drum trebuie început c-o rugăciune, îmi zice Kassandra. Ieri, un preot a fost accidentat mortal de o șoferiță! De ce a îngăduit Dumnezeu asta? Ce, nu s-a rugat?". "Dumnezeu permite accidente să învățăm că nu suntem nemuritori. Și totuși nu luăm aminte... Mai mult, hainele religioase, icoana sau apartenența la o grupare religioasă nu te face imun la accidente! Și nici atât rugăciunea spusă din buze. Nu e suficient să rostești doar "Tatăl nostru". Trebuie și trăit.

În timpul unui test la Uniunea Europeană toți elevii sunt puși numai pe copiat. Cum fac un metru într-o direcție se pun pe hoție școlară. La sfârșit le-am spus că societatea întreagă e pusă pe furat. Pe șmecherit. Cred că pot obține totul prin înșelare. Ori cu bani. "Românii cred că vor putea șmecheri și mântuirea. Că în cer poți intra și nesfânt. Că va fi o gaură prin gard pe unde să se strecoare. Sau că vor păcăli cu o monedă de 50 de bani pe Stiks, să-i treacă râul morții! Evident, nu se poate! Cerul nu poate fi furat. Ci câștigat doar prin pocăință cinstită... Și credință în sângele lui Hristos!

Nicolae Geantă - Mila, cea mai mare responsabilitate

(17 Octombrie, 2014)