Chiar dacă ne cunoaștem de peste 26 de ani, sunt încă uimit și astăzi de ce un „titan al științelor geografice” este prieten cu mine, și de ce m-a ajutat în dese rânduri în (mică mea) carieră științifică?
În ciuda pozițiilor sale înalte, în tot acest sfert de veac m-a tratat cu deosebită dragoste, m-a încurajat și m-a împins spre realizarea unor lucruri pe care nu mi le-am imaginat vreodată că le pot finaliza! „O să te descurci!” Când am susținut teza de doctorat m-a făcut să plâng cu declarația sa în fața unui întreg Amfiteatru: “Nicu Geantă este peștele pe care l-am aruncat în acvariu și a învățat să înoate singur!”
Poate sunteți curioși cum ne-am împrietenit? Ei bine la cursul de „Geografia Religiilor”, introdus la finalul anilor ‘90 de domnia sa (azi nu mai există). După aproape un semestru de discuții (l-am bombardat cu Q&A, într-o zi, în biroul său mi-a zis față de alți profesori: „Nicule, cursul asta trebuia să-l predai tu! Știi mai multe ca mine!” Nu mi-a venit să cred urechilor. Un om care era în Comisia Mondială de Urbanism să-mi spună asta… Și culmea, tocmai mie, un student? Șocant!
Profesionist, inovator, iubitor, seriozitate maximă, good helper, influencer, părinte spiritual pentru zeci de doctoranzi, globetrotter neobosit, invitat să susțină cursuri la diverse universități din țară și străinătate, domnul profesor Ianoș a fost mâna lui Dumnezeu pentru mine în cariera didactică! Da, Dumnezeu l-a scos în calea mea! Ori pe mine în calea domniei sale…
Mulțumesc Domnului pentru dvs domn’ Profesor! Și mă rog, în fiecare zi, ca Hristos să v-ajute să primiți veșnicia! Un om ca dvs nu trebuie să rateze Cerul!
(Nicolae.Geantă,
un anonim din Subcarpații Curburii)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu