VINO CU NOI PE STADIONUL PETROLUL. 4 IULIE 2024

youtube

sâmbătă, 30 martie 2024

În cufărul unei fetițe – de Nicolae.Geantă

30 Martie. 24 grade Celsius. Au înviat muștele. Iarba crește privind-o la ochi. Un crin a crescut de ieri până azi vreo cinci centimetrii. Îmi trebuie un cablu. Singur am în pod. Podurile caselor românilor sunt curbate. Fiindcă ascund... nimicuri! (Dar noi le citim comori). Podurile caselor sunt veritabile talciocuri. Cu lucruri puse undeva... bine. Cotrobăindu-le te vezi prin Aksaray. Sau Kampala. Oare de ce păstrăm nimicurile în viață?

Am găsit un cufăr plin de praf. Cufărul lui Fivi, de acum 22 de ani! Prăfuit. Îmbătrânit. L-am deschis. Dintr-o dată m-a bușit nostalgia. Da, nostalgia e ca un tren pe cărbuni care vine din spate fără șuier. Deodată te trezești tăvălit sub roțile ei. Oare o fi bună la ceva nostalgia? Căci ea vede trecutul favorabil și viitorul negativ.

Ce poate păstra o fetiță de-a cincea într-un cufăr? Toate caietele din clasele a cincea și a șasea. Dar și altele de mai târziu. Cărți de comentarii. Culegeri de teste. Exerciții la matematică. Doamne câte foi! Nicio păpușă! Un mic clasor cu timbre. Poate 50-60. Carnetul de elev cu toate notele trecute, semnate și de profesori și de părinți. Abonamente de autobuz. Schițe de desene. Caricaturi. Într-una cineva a încercat s-o imortalizeze. Alături de un pici evident. E vârsta la care fetițele nu se gândesc numai la păpuși. Ci fac fluturi. Apropos, printre hârtii era chiar un fluture roșu uriaș! Kupu-Kupu. Un flyer dintr-o bookmark. Extemporale. Toate extemporalele! Puse pe clase, pe materii! Mărțișoare. Interesant: unele tot cu fluturi! Cartea de cântări creștine „Calea Credinței”. Lipită cu scotch, zgâriată, colorată. Altădată familiile cântam din cărțile bisericii seara acasă cu copiii! Astăzi... fără videoproiectoare murim! Nu, Biblia nu era acolo. Biblia nu poate fi niciodată păstrată în cufăr! Biblia o porți cu tine pretutindeni. Și mai ales în inimă. Biblia îți crește o pereche de aripi zi de zi. Pe dinăuntru...

M-a emoționat până la lacrimi cufărașul unei fetițe. Caiete, timbre, fluturi, carnetul de note, vocabulare, exerciții la mate. Câteva mărțișoare, insigne, legitimații de la concursuri. O factură de la primul computer pe care i l-am cumpărat acum 20 de ani de la second-hand! Un ziar în care Steaua devenise campioană! Sute de texte decupate de prin reviste și așezate în plicuri! Lucruri care o vor face fericită privindu-le într-o zi când va spune: „A fost odată!” Sau pe care le arunca la coș deoarece nimic nu e folositor! Ehehe, câtă istorie ascunsă în cufere nu s-a pierdut prin gropile de gunoi ale comunităților umane!

Când am coborât m-am gândit că fiecare dintre noi purtăm în spate un cufăr cu lucrurile făcute în trecut. Într-o zi, când îl vom deschide în fața lui Dumnezeu, cufărul va deveni cartea noastră de vizită. Și, în funcție de ce am adunat, vom etala Domnului comori sau... nimicuri!

Cufărașul lui Fivi nu conținea nimic condamnabil. De aceea m-am gândit că nostalgia nu te lovește decât cu fericire! Cu zâmbet. Dacă trecutul te lovește cu dureri, acela nu-i nostalgie, este coșmar! Străduiți-vă să vă umpleți cuferele vieții cu fapte ce vor aduce bucurii! Altminteri, se va umple involuntar cu fapte care aduc regrete.

Nicolae.Geantă

Un comentariu: