Știi că am rămas dator la tine?
Îți mulțumesc că m-ai învățat să fac singur primii pași. Chiar dacă premergătorul tău a fost un fular vechi din in.
Îți mulțumesc că mi-ai făcut primele patine pentru gheață! Chiar dacă au fost din lemn! Și tot tu mi-ai făcut primele schiuri. Ce dacă erau din doagă de butoi… Prindeau viteză ca Rossignol-urile din fibră.
Îți mulțumesc că mi-ai făcut prima trotinetă. Cu roțile alea din fag uscat! Eram așa de mândru cu ea printre hoarda de prunci! Și-ți mulțumesc că mi-ai construit o roabă. Mică, din lemn uscat de tei! Să fie ușoară. Și mai ales că pentru pici munca-i așa de grea!
Îți mulțumesc că mi-ai făcut prima pușculiță! Era așa de faină din borcanul acela de șerbet, al cărui capac l-ai lipit cu prenadez! Și-ți mulțumesc că mi-ai umplut-o cu zeciuiala ta. Ai fost foarte darnic cu mine, chiar dacă aveai pensia mică. Comuniștii te “lucraseră” ani de-a rândul pentru că te-ai încăpățânat să nu fii de-al lor! Bravo! Aici am semănat cu tine! Vai, dar îți aduci aminte de seara aia din decembrie geros al anului ‘78? Când ai uitat că mi-ai pitit de tata pușculița în soba de lut, și aprinzând un foc în mica ta odaie lipită cu pământ (chiar și pe jos) mi-ai ars toate economiile! Era o pensie de-a matale întreagă! Mi-amintesc c-ai plâns mai zgomotos decât mine. Nu după bani, ci te durea durerea mea. Apoi mi-ai pus înapoi dublu pentru paguba mea! Da, inima ta era așa de largă…. Cât Pacificul! Și la fel de adâncă!
Îți mulțumesc că datorită ție am câștigat primii mei bani. 6 lei la vârsta de 5 ani. Am mers cu tine pe dealuri și am cules 1 kilogram de cătină! În târnica aceea mică…
Îți mulțumesc pentru pepenii dulci, pentru halva și marmeladă! Cu dulciuri din acestea m-ai crescut! Le țineai în castroane de pământ în dulapul de la masă. Și îmi mai plăcea că tu făceai și mămăligă și orez cu lapte mai bun decât maica!
Îți mulțumesc că mi-ai lăsat un cuțit, un război de țesut, o meliță de cânepă, o lampă cu sticlă de 7 și un dulap sculptat. Să știi că le mai am și acum. Însă nu întregi! Dar ți-am distrus difuzorul ce-l atârnai în perete și cele două ștergarele din ferestre, cusute cu versete biblice.
Dar cea mai mare amintire care-o am dela tine e prima poveste ce o țin minte din viața mea! Tu nu mi-ai vorbit despre Feți Frumoși, despre zâne ori Crăiese ale Zăpezii, sau despre Harapi Albi. La 4 ani ai mei mi-ai povestit despre Moise, despre Dumnezeul Atotputernic, trecerea prin Marea Roșie. Apoi mi-ai făcut un toiag ca al lui Moise. Și eu visam ca într-o zi să fiu ca el! Chiar așa, ai auzit că astăzi sunt pastor? De unde ai știut tu acum 50 de ani?
Ai fi împlinit 114 ani! Știu că nu ai visat niciodată să sărbătorești atât. Dar vreau să te-ntreb: de ce te-ai grăbit să pleci cu patru decenii mai devreme? Să nu aud că vrei să-mi spui că ai făcut parte dintre cei slabi… Tu ai fost un bărbat puternic!
Îmi e extrem de dor de tine taică, de tata! Mi-aș dori atât de mult să vă găsesc pe amândoi în Cer, printre sfinți, la poarta nr. 7! Să ști și tu și tata: când vin în Cer eu pe acolo intru. Acolo e poarta românilor. Și acolo mă așteaptă maica! Soția ta! Dar și Domnul Isus…
Nicolae.Geantă
Așa făceau bunicii ?
RăspundețiȘtergereEu am fost lipsit, dar e ok.