Doi prieteni călătoreau prin deșert. La un moment dat s-au certat, iar unul dintre ei l-a pălmuit pe celălalt. Cel lovit, cu durere, dar fără să spună nimic, a scris pe nisip: „Astăzi cel mai bun prieten al meu m-a pălmuit”.
După ce-au mai mers o cale lungă au găsit o oază, în care au început să se scalde. Omul care a fost pălmuit era gata să se înece, însă prietenul său l-a salvat. După ce și-a revenit, a scris pe o piatră: „Astăzi cel mai bun prieten mi-a salvat viața."
Cel ce l-a pălmuit și l-a salvat a întrebat nedumerit: "Când te-am rănit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe piatră. De ce?" „Când ne cineva face ceva care ne doare trebuie să scriem fapta pe nisip. Vânturile iertării o pot șterge. Dar când cineva face un lucru bun pentru noi, trebuie să-l gravăm pe o piatră. Acolo niciun vânt nu-l poate șterge!".
Citind-o mi-am adus aminte cum cu mulți ani în urmă am învățat acest principiu de la Richard Wurmbrand: „Scrie greșelile celorlalți pe nisip, iar faptele bune pe stâncă”. Și pastorul nu făcea referire numai la prieteni... A fost destul de greu de aplicat! Dar nu imposibil...
Este atât de adevărat: prietenii ne provoacă adesea dureri! Prietenii sunt totdeauna lângă noi și primii care ne trădează, spunea un tânăr predicator. Dar tot atât de adevărat că prietenii sunt cei care ne-au vindecat viața! Nichita Stănescu scria că e mai vital să ai un prieten decât un înger. Dar el era poet, nu teolog. Eu vreau și prieteni și îngeri. De fapt prietenii mei sunt ca îngerii!
Fără prieteni nu am putea înainta! Chiar și cei care trădează ne ajută! Învățăm să fim precauți! Apropos, nu prea cred în prieteniile care trădează! Prietenii rămân prieteni. Cei care nu rămân înseamnă că nu au fost! Totuși încercați să nu rupeți prieteniile. Octavian Paler zicea că și dacă vor fi legate din nou, nodurile tot rămân! Uite de ce am tras cu dinții să mențin prieteniile chiar dacă uneori am suferit numai eu!
Adevărații prieteni nu vă stau niciodată împotrivă! Decât atunci când ați început să alergați pe drumuri greșite. Sau să coborâți! Soția lui TD Jakes zicea odată că dacă tu ai un comportament ciudat și cei de lângă tine nu îți atrag atenția înseamnă că nu îți sunt prieteni!
Când greșești orice scuză ai căuta oamenii nu te vor crede. Dar prietenii te cred și fără să te justifici!
Rămâneți prieteni când cei ce vă sunt dragi sunt înlăcrimați. Un prieten care șterge lacrimi face cât 1000 care zâmbesc! Nu știu de ce prea puțini dintre noi ne mai cumpărăm azi batiste...
Prea mulți (chiar și păstori) din zilele noastre îmbracă ideologia lui Socrate: „Am o casă mică, măcar de ar fi plină de prieteni!” Oare din vina cui? Cine gândește așa ar trebui să se uite atent în Biblie, la Hristos. Are atât de mulți prieteni încât nu-i încap în nicio clădire de sub Soare. Pentru ei o să facă un Cer nou și pământ nou! (Apocalipsa 21:1). Și sincer, niciunul dintre prietenii Săi nu merită! Pentru că prietenia nu ține doar de cel care te iubește. Ci de cât de mult îl iubești tu!
Aveți prieteni? Apreciați-i. Le veți vedea adevărata valoare abia în ziua în care scaunele lor vor rămâne goale!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu