Un creștin, care mergea la rugăciune în fiecare duminică,
trecea pe lângă vecinul său care țesăla calul! “Hai la biserică vecine?”. “Nu
am timp. Trebuie să țesal calul”, era răspunsul de fiecare dată. După un timp
creștinul îi conclude: “Totuși vecine văd că tu ai grijă mai mare de calul tău
decât de sufletul tău!”.
Chiar așa, tu ai grijă de sufletul tău? E cel mai prețios
lucru pe care-l posezi. Și totuși cel mai puțin pe care îl bagi în seamă! Ți-ar
place să n-ai suflet?
Hristos a pus într-o zi o întrebare: “Ce ar folosi unui om
să câștige toată lumea dacă și-ar pierde sufletul?”
(Nicolae.Geantă)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu